Violeta Grecu a ajuns în Italia în 2005. Până atunci, a lucrat în Orchestra „Folclor” condusă de Petre Neamţu şi a înregistrat pentru fondul de radio şi televiziune două piese interpretate la cobză şi mandolină. Pe Radu Zaplitnîi, viitorul ei soţ, l-a cunoscut în Italia. Originar din familia unui coregraf de balet din Chişinău, el este cel care a promovat-o şi a stimulat-o să-şi continue cariera muzicală. „Iniţial, soţul lucra, iar eu îl aşteptam cu bucatele acasă. El mi-a sugerat să nu pierd timpul, să studiez jazz-ul, să cânt la cobză, pian şi să-mi antrenez zilnic vocea. În acea perioadă nu aveam prieteni, simţeam un dor nespus de casă”, ne spune Violeta.

Muzica a fost cea care a ajutat-o să depăşească barierele de adaptare. S-a angajat în calitate de pianistă la două cafenele din Veneţia. „Dacă cânţi bine la pian, vei fi apreciat la justa valoare în orice ţară. Muzica îţi oferă libertatea de a comunica cu oricine, fără frontiere”, precizează interpreta.

Tradiţii italiene, promovate de basarabeni

După ce a învăţat cele mai faimoase serenade italiene, cântece populare veneţiene, napolitane, la sugestia soţului, a încercat să se angajeze în calitate de solistă pe gondole. Acest lucru i-a reuşit fiind unica femeie solistă, din circa 50 de interpreţi, angajată de gondolieri, să cânte pentru turişti. „Avem un repertoriu vast. În primele zile, am avut emoţii mari. Aveam impresia că toată atenţia turiştilor este focalizată asupra mea şi că nu-mi amintesc nicio melodie, de parcă n-aş fi cântat vreodată. M-am obişnuit treptat cu noul anturaj. Turiştii sunt mulţumiţi de prestaţia noastră. Cel mai des ne-a fost dat să auzim expresia: «Uite că ne-am realizat unul din cele mai râvnite vise: mă aflu pe gondolă în Veneţia şi ascult una din cele mai frumoase serenade». De altfel, promovate de basarabeni!”, glumeşte Violeta.

Continuarea citiţi pe Jurnal de Chişinău