Silvia Bârcă a plecat din R. Moldova în 2002. A lucrat timp de 22 de ani profesoară la gimnaziul din satul Cigârleni, Ialoveni. Este coautor al manualului de limba română pentru clasa a II-a şi, în ultimii ani, a predat copiilor în baza programului „Pas cu Pas”. Şi-a iubit nespus de mult profesia, dar salariul mic şi condiţiile dificile de trai au determinat-o să ia calea străinătăţii. „Am învăţat şapte generaţii de copii, de care sunt mândră. Acum am în fiecare sat din Moldova şi în fiecare ţară câte o casă unde aş fi primită cu braţele deschise. În Irlanda m-am adaptat dificil. Nu ştiam niciun cuvânt în engleză. În primii ani de aflare aici, cronometram timpul cu orele pe care le făceam la şcoală: acum e ora 9:00, s-a terminat prima lecţie; e ora zece, elevii sunt la a doua lecţie; astăzi e 1 septembrie, început de an şcolar. Mă rugam să îndrăgesc ceea ce fac. Slăbisem cu 19 kg din cauza dorului de casă şi a depresiei”, relatează ea.
Scrisori de la copii
Spre deosebire de nervozitatea din societatea de acasă, în Irlanda a găsit un mediu calm, irlandezii sunt oameni cu tact, dacă ceva nu înţelegi, îţi explică cu multă răbdare, şi acest fapt a ajutat-o să se adapteze mai uşor. Iniţial, a lucrat la un hotel din suburbia oraşului Limerick. Aţi putea cu greu să vă imaginaţi ce a însemnat pentru o profesoară, care şi-a dedicat timp de 22 de ani de viaţă elevilor, să nu vadă timp de opt luni niciun copil! „Hotelul aparţinea aeroportului şi era într-un câmp. Veneau turişti, dar abia peste opt luni, într-o zi, a venit o familie de culoare cu un băieţel de vreo cinci ani. M-am bucurat atât de mult să-l văd încât părinţii lui s-au speriat şi s-au ferit de mine”, îşi aminteşte cu o oarecare tristeţe în glas profesoara.
O ajutau să se adapteze scrisorile pe care le primea de la foştii elevi. „Au fost zile în care primeam una, două scrisori, dar erau zile când primeam cinci-şase scrisori. Cei de la recepţie se mirau. Am primit un sac de scrisori, cu desene, ilustraţii de la copii, pe care le port mai bine de 15 ani după mine. Toţi care le vedeau mă întrebau ce o să fac cu ele. Un copil dintr-o familie de basarabeni chiar a venit şi m-a rugat să îi arăt o scrisoare, căci el nu a scris niciodată răvaşe”.
Oraş asaltat de cetăţeni din Moldova
După un an, Silvia Bârcă s-a mutat cu serviciul la o fabrică în oraşul Nenagh din Irlanda. Dacă la început erau doar nouă moldoveni în acest oraş, acum numărul lor a crescut de câteva ori. La alegerile prezidenţiale au închiriat un autobuz pentru 43 de persoane, care au mers la secţia de votare din Dublin. „Foarte mulţi vrem să ne întoarcem acasă. Tatăl unui băieţel mi-a spus că a fost recent în vacanţă cu copilul. Băieţelului i-a plăcut foarte mult în Moldova. După o dispută cu bunicul său, în care i s-a părut că acesta a greşit ceva, i-a spus: „Bunicule, dacă nu vei fi ascultător, te vom lua cu noi în Irlanda. Pentru copil, asta era o pedeapsă”. Profesoara ne mai spune că o parte din sufletul ei a rămas pe pragul casei părinteşti, acolo unde timp de mai mulţi ani o aştepta mama ei, Claudia.
Jurnal.md
