Povestea canadiană a unei chişinăuiene // Cealaltă Basarabie

Povestea canadiană a unei chişinăuiene // Cealaltă Basarabie
Sursa: www.jc.md Foto: jc.md 16.10.2017 21:31
În urmă cu 10 ani, Olesea Rotaru-Crivoi a plecat în Canada, acolo unde emigrase soţul ei. Ţara a impresionat-o din prima, aşa că au decis să se stabilească acolo definitiv. Vreme de şase ani au locuit la Montreal, apoi s-au mutat în oraşul quebecoaz Laval. Iniţial a lucrat în calitate de consilier în securitate financiară la compania Industrielle Alliance, iar pentru că se descurca foarte bine, a fost avansată în funcţia de director de vânzări. Dar acum câteva luni a renunţat la job şi, alături de soţul ei, şi-a deschis o afacere în domeniul asigurărilor.

1

Când Olesea era în clasa a VII-a, profesoara a întrebat-o pe ea şi pe colegii săi de clasă ce vor să devină când vor creşte mari. Ceilalţi strângeau din umeri, ea însă ştia de pe atunci ce vrea: „O să mă fac designer vestimentar!” a spus Olesea.

Tânăra a moştenit pasiunea pentru croitorie de la mama ei şi de la bunica, pe care îi plăcea să le urmărească lucrând la maşina de cusut. A furat meserie de la ele încă din copilărie, astfel că la vârsta de 14 ani şi-a făcut singură un costum de baie. Mai târziu şi-a cusut şi cămăşi, fuste şi rochii, iar când avea 16 ani croia deja haine pentru clientele mamei sale.

Studentă la USM

„Mi s-a întâmplat să încep lucrul la o haină dimineaţa, iar până-n seară să ies în drum îmbrăcată-n straie noi. Mă înnoiam aproape zilnic, ba cu o fustiţă, ba cu o rochiţă. Iar când maşina de cusut era ocupată de mama, coseam cu mâna. Apoi am făcut şi cursuri de croitorie, iar eu eram una dintre cele mai bune fete din grupă. Dintotdeauna mi-am dorit să devin designer vestimentar, chiar dacă ştiam că în Moldova nu prea ai şanse să te afirmi”, îşi începe istoria chişinăuiana.

Cum îi plăcea să-i ajute pe cei din jur, a decis să-şi facă studiile la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială a Universităţii de Stat din Moldova.

2

Cei care o cunoşteau o invidiau şi îi ziceau că este o norocoasă, că îi merge în toate, însă ea susţine că omul îşi face norocul singur, muncind.
Pe parcursul studiilor nu a renunţat la pasiunea pentru cusut. Rămasă fără tată, cu mama bolnavă şi o soră mai mică, ea şi fratele ei au trebuit să muncească pentru a întreţine familia. După lecţii, venea acasă şi cosea haine pentru cliente, apoi mergea la serviciu – câteva ore pe zi lucra la un supermarket din capitală.

Timp de trei ani a ţinut-o în acest ritm, însă nu s-a plâns niciodată, chiar dacă nu i-a fost uşor deloc.

Un deceniu în Canada

În ultimul an de studii, în perioada stagiului de practică, şi-a găsit un loc de muncă în serviciul public, iar un an mai târziu i s-a propus să conducă Direcţia Asistenţă Socială a sectorului Buiucani. Dar a refuzat oferta de angajare, căci între timp l-a cunoscut pe Andrei, care i-a devenit soţ şi de dragul căruia a plecat în Canada, unde emigrase acesta.

Citiţi continuarea articolului în Jurnal de Chişinău.

Ştiri similare

ULTIMELE ŞTIRI