Valentin Rusnac provine dintr-o familie de medici şcoliţi în oraşul Bacău din România. Avea doar 9 ani şi locuia cu părinţii săi în satul Moara Nouă din raionul Soroca când tatăl său, considerat duşman al poporului, a fost dus în lagărele din Kolîma. Pentru că a rămas singură cu un copil minor şi averea confiscată, mama sa Vera a decis să se mute cu traiul în alt sat. Dar nici acolo n-au avut linişte. A fost rechemată acasă şi în scurt timp, la oră de noapte au ridicat-o şi pe ea împreună cu Valentin.

Încărcaţi până la refuz în mărfare, au mers întruna două săptămâni, ca într-un final să fie lăsaţi pradă frigului şi foametei din satul Kargalî, regiunea Tiumen din Siberia. Acolo au fost cazaţi într-o casă din lemn, fără geamuri şi condiţii inumane.

Deşi avea doar 10 ani, în Siberia, Valentin a lucrat la o fermă de vaci. Cea mai mare dramă a trăit-o însă la 15 ani, când şi-a pierdut mama, singurul om apropiat.

Pentru că a fost un luptător, Valentin şi-a dorit foarte mult să înveţe şi a fost admis la colegiul mecanic din oraşul Şadrinsk, regiunea Kurgan. Aşa s-a descurcat de unul singur cu o bursă de 35 de ruble, iar ca să câştige un ban în plus, noaptea descărca vagoane.

După moartea lui Stalin a aflat că este liber, iar cea mai mare dorinţă a sa a fost să se întoarcă acasă, în Moldova. Faptul că a rezistat şi a înfruntat tortura singurătăţii în Siberii de gheaţă, l-a scăpat de orice frică de a-şi relua drumul de la zero.