Sfântul Spiridon, făcătorul de minuni, s-a născut pe la anul 270, în Askia, Cipru, şi a prins zilele împăratului Constantin cel Mare, trăind până pe la jumătatea secolului al IV-lea. A fost episcop al Trimitundei, în această calitate numărându-se printre sfinţii părinţi de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea.

În tinereţe, Sf. Spiridon a fost păstor de oi. A avut o soţie, care i-a murit însă de timpuriu. Acest trist eveniment l-a făcut să îmbrace schima monahală, devenind ulterior şi păstor de suflete, ca episcop al Trimitundei, fără a abandona, însă, nici oile. Sf. Spiridon şi-a trăit mare parte din viaţă în Cipru, unde s-a şi săvârşit în anul 348 d.Hr. fiind îngropat în Biserica Sfinţilor Apostoli din Trimitunda.

Când saracinii au cotropit insula, ciprioţii au deschis mormântul sfântului pentru a muta sfintele moaşte la Constantinopol. Atunci au descoperit că trupul sfântului era întreg iar din mormânt venea un miros de busuioc, semn al sfinţiei vieţii sale. Când a căzut Constantinopolul în 1453, sfintele moaşte au fost mutate în Serbia, după care un Părinte din Insula Korfu, Georgios Kalohairetis, l-a adus în insula din Grecia, unde este şi acum înmormântat.

Icoana va fi adusă din Grecia.