Slujba de pomenire, oficiată de un sobor de preoţi de la Biserica „Sfânta Teodora de la Sihla", a avut loc la piatra comemorativă din faţa Gării. Este locul în care cei care au avut de suferit în urma represiunilor staliniste s-au recules vreme de 15 ani, până la inaugurarea monumentului „Trenul durerii”, amplasat tot în scuarul Gării, la câţiva metri distanţă.

Cele mai multe dintre victimele deportărilor s-au arătat dezamăgite de atitudinea primarului capitalei, care nu s-ar fi implicat activ în organizarea evenimentului de comemorare din acest an.

Nemulţumirile foştilor deportaţi nu l-au deranjat prea tare pe primar.

La monumentul numit „Trenul durerii" s-au recules doar câteva persoane, care au refuzat să depună flori la piatra comemorativ.

Cei care au trecut prin Gulagul sovietic şi-au amintit cu durere de noaptea de 12 spre 13 iunie 1941.

Nu se cunoaşte o cifră exactă a celor care au avut de suferit de pe urma primului val de deportări. Potrivit doctorului în istorie Viorica Olaru-Cemârtan, în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, în Siberia şi Kazahstan au fost exilaţi peste 60 de mii de basarabeni.