„Autorităţile publice dintr-o societate democratică administrează treburile statului în numele poporului, iar informaţiile pe care aceştia le deţin aparţin publicului. Cert este că (ne)participarea deputatului la talk show-urile interactive televizate reprezintă, de regulă, (ne)dorinţa alesului poporului. Motivele (ne)dorinţei de a da curs invitaţiilor la dezbateri televizate, concluzionate de unii moderatori ai emisiunilor, ar fi întrebările „incomode” adresate, deşi persoanele care exercită funcţii publice pot fi supuse criticii, iar acţiunile lor pot fi supuse verificării din partea mass-mediei, în ceea ce priveşte modul în care şi-au exercitat sau îşi exercită atribuţiile”, susţine experta.

Aşadar, obligaţia legală de a da curs invitaţiei de a participa la emisiunile televizate, de a oferi interviuri ziarelor sau de a participa la dezbateri directe cu jurnaliştii, nu este prevăzută de cadrul normativ existent. Prin urmare, este vorba mai curând despre o obligaţie morală şi/sau politică a demnitarului, de care acesta trebuie să ţină cont, pentru că, în caz contrar, negarea ei poate încuraja comportamentul birocratic, abuzurile şi corupţia în instituţiile publice. În asemenea circumstanţe, menţionează Tatiana Puiu, sarcina mass-media de a informa publicul despre informaţiile de interes public nu poate fi exercitată eficient, jurnalistul fiind „impus” să acumuleze şi să răspândească informaţii din surse terţe.

În ceea ce priveşte funcţionarul public - potrivit atribuţiilor ce îi revin şi conform legislaţiei privind accesul la informaţie acesta este obligat să asigure informarea activă, corectă şi la timp a cetăţenilor asupra chestiunilor de interes public, precum şi să asigure accesul liber la informaţie (art. 8 alin. (1) din Codul de conduită al funcţionarului public).

Cu toate acestea, de cele mai dese ori şi funcţionarii redirecţionează invitaţiile de participare la emisiuni serviciului de presă. Astfel, practicile de comunicare a oficialilor cu presa prin intermediul serviciilor de presă au devenit între timp constante. Iar comunicatorii, de regulă, nu sunt bine informaţi asupra tuturor chestiunilor de interes public şi problemelor din societate.