La şapte ani distanţă de la evenimentele în urma cărora la putere au venit aşa-zisele partide proeuropene, economia ţării a ajuns la pământ după ce din sistemul bancar a fost furat un miliard de dolari, tot mai mulţi oamenii sărăciţi şi aduşi la limita existenţei apucă zi de zi drumul străinătăţii, iar Republica Moldova a ajuns un stat sufocat de corupţie şi captivat de un regim oligarhic care astăzi renaşte monştri.

Cu fiecare an în care comemorăm ziua de 7 aprilie, lucrurile în ţară stau tot mai prost, iar torţionarii victimelor din 2009 ajung fie promovaţi în funcţii înalte de actualul regim de la guvernare, fie protejaţi şi scutiţi de răspundere penală, adâncind pata neagră din sistemul judiciar al RM.

Călăii se întorc

Printre cele mai controversate figuri implicate în evenimentele de aprilie 2009 şi care au fost instalate astăzi în funcţii-cheie sunt actualul ministru de Interne, Alexandru Jizdan, şi şeful Inspectoratului General de Poliţie, Alexandru Pânzari, ambii cunoscuţi drept oamenii oligarhului Vladimir Plahotniuc.

În timpul protestelor din 2009, Jizdan era şef al Serviciilor Operative din cadrul Ministerului de Interne, iar Pânzari era adjunctul său. Pe lângă faptul că cei doi se aflau în fruntea uneia dintre cele mai importante direcţii din cadrul MAI, care trebuia să identifice la timp şi să reţină provocatorii, ulterior a ieşit la iveală implicarea lui Jizdan şi Pânzari în dosarul fabricat fraţilor Anatol şi Gheorghe Stepuleac. Totul după ce un fals martor a recunoscut că a fost presat să depună mărturii de către omul de afaceri Dorin Damir, finul oligarhului Vladimir Plahotniuc.

(Alexandru Jizdan şi Alexandru Pânzari)

Eugeniu Volos este unul dintre cei patru martori care în aprilie 2009 au declarat la poliţie, iar apoi şi în instanţa de judecată, că i-au văzut pe 7 aprilie pe Anatol şi Gheorghe Stepuleac aruncând cu pietre în clădirile Parlamentului şi Preşedinţiei. În baza acestor mărturii, cei doi fraţi au fost întemniţaţi. Ulterior însă, din lipsă de probe, dosarele au fost clasate, iar martorul a recunoscut că a depus mărturii false. Luat la întrebări de poliţişti, Volos a povestit că în aprilie 2009 lucra la o firmă a controversatului om de afaceri Adrian Nichifor, care producea termopane. Dintr-o eroare, într-o zi bărbatul a stricat un lot de ferestre care valorau 17 mii de lei, iar Nichifor l-a obligat să plătească paguba. Pe 11 aprilie, şeful l-a chemat pe Volos şi i-a propus să depună mărturii false împotriva lui Gheorghe şi Anatol Stepuleac, precum că i-ar fi văzut pe aceştia cum aruncau cu pietre în cele două edificii de stat devastate în ajun. În schimb, Nichifor i-a promis să-i ierte datoria.

Potrivit avocatei fraţilor Stepuleac, Ana Ursachi, după ce s-au înţeles, Nichifor l-a dus pe Volos la şeful DSO, Alexandru Jizdan, întâlnire la care ar fi asistat şi finul lui Plahotniuc, Dorin Damir. Falsul martor a povestit ulterior că Jizdan a spus că pentru a-i închide pe fraţii Stepuleac mai este nevoie de trei persoane ca să depună mărturii împotriva celor doi fraţi. Nichifor l-a întrebat pe Volos dacă mai poate găsi trei băieţi, iar finul lui Plahotniuc, Damir, a scos din buzunar 1.200 de dolari şi i-a dat lui Volos ca să plătească martorii.

(Vladimir Plahotniuc, Constantin Ţuţu şi Dorin Damir)

Tot avocata fraţilor Stepuleac declara anterior că cei doi fraţi se află în conflict cu Dorin Damir încă din 2005, când firma de pază Tantal, pe care o gestionau, a fost preluată de Damir, unul dintre fondatorii companiei, şi că Damir avea nevoie atunci să-i bage la puşcărie pe Stepuleac pentru a-i demonstra lui Vladimir Voronin că aceştia reprezintă o grupare criminală, iar atacurile asupra afacerilor acestora erau justificate.

În dosarul penal pe acest caz Adrian Nichifor a fost condamnat la doi ani şi opt luni de puşcărie. Asta după ce martori menţionaţi mai sus au declarat în instanţă că au fost racolaţi de Nichifor şi plătiţi de Damir ca să depună mărturii mincinoase. În acelaşi dosar Alexandru Pânzari a fost cercetat pentru depăşirea atribuţiilor de serviciu, însă a fost recent achitat de Judecătoria Buiucani, în timp de exercita funcţia de şef al Departamentului Instituţii Penitenciare. Potrivit învinuirii, anume Pânzari i-a audiat pe pseudo-martori, deşi cunoştea că depoziţiile acestora sunt false. În urma acestor mărturii a fost reţinut Anatol Stepuleac, fiind acuzat de implicarea în violenţele din 7 aprilie.

De menţionat că Adrian Nichifor a fost condamnat anul trecut la alţi 17 ani de puşcărie, după ce în aprilie 2010 l-a ucis pe fratele comisarului de atunci al raionului Nisporeni, trăgând şase gloanţe în victimă. Iniţial Judecătoria Ciocana l-a condamnat la 17 ani de puşcărie, dar Curtea de Apel Chişinău i-a tăiat 12 ani din pedeapsă. Ulterior, completul de magistraţi de la Curtea de Apel format din Tudor Micu, Gheorghe Iovu şi Vasile Gurin, care a decis că pentru fapta sa Nichifor trebuie să stea doar cinci ani după gratii, au fost sancţionaţi disciplinar cu mustrare aspră, iar dosarul a fost trimis spre rejudecare. Într-un final, în ianuarie 2015 Nichifor a fost condamnat la 17 ani de puşcărie.

De altfel, imediat după ce l-a împuşcat mortal pe fratele fostului comisar de Nisporeni, Adrian Nichifor a avut mai multe convorbiri telefonice cu nimeni altul decât finul lui Plahotniuc, Dorin Damir. În descifrarea apelurilor efectuate şi primite de Nichifor, pe 11 aprilie 2010, numărul de telefon al lui Damir apare de 17 ori, începând cu ora 4:15, la aproximativ zece minute după săvârşirea crimei. 

(Igor Popa)

Un alt personaj cu un rol esenţial în evenimentele din aprilie 2009 este procurorul Igor Popa, care a fost ales de curând în funcţia de procuror al municipiului Chişinău.  În acea perioadă Popa era şef al secţiei exercitare a urmăririi penale pe cauze excepţionale, din cadrul Procuraturii Generale, şi anume el s-a aflat în fruntea unui grup de procurori care s-a ocupat de evenimentele din aprilie 2009. Pe lângă faptul că a fost acuzat în repetate rânduri că fabrică dosare la comandă, portalul anticorupţie.md a scris anterior că anume Popa a fost cel care a chemat judecători în izolatoarele comisariatelor de poliţie pentru ca aceştia să elibereze mandate de arestare pe numele tinerilor reţinuţi după violenţele din aprilie 2009. Potrivit raportului Comisiei parlamentare de anchetă cu privire la evenimentele din 7 aprilie, este vorba despre 69 de astfel de cazuri.

Totodată, Popa a ignorat cazurile de tortură de care s-au plâns sute de tineri, iar Guvernul a fost nevoit să plătească zeci de mii de euro drept despăgubiri morale victimelor care au câştigat dosare la CEDO. Portalul anticorupţie.md mai scrie că Igor Popa ar fi ascuns înregistrările video în care se vede cum este asasinat Valeriu Boboc. Procurorul şi-ar fi recunoscut indirect greşelile, spunând că a fost doar un soldat. „Dacă va fi demonstrată implicarea sa în ilegalităţile din aprilie 2009, Popa va fi demis”, declara fostul procuror general Valeriu Zubco, dar acest lucru nu s-a întâmplat. Mai mult, Popa fiind avansat ulterior în fruntea Procuraturii sectorului Râşcani al capitalei.

De o avansare recentă în carieră a avut parte şi Vitalie Moisei, unul dintre poliţiştii implicaţi în reţinerea protestatarilor din spatele Guvernului, în după-amiaza zilei de 8 aprilie 2009. La începutul acestui an, Moisei a fost numit şef al Inspectoratului de Poliţie al sectorului Râşcani al capitalei. Anterior, acesta a activat ca şef de Direcţie în cadrul Centrului Naţional Anticorupţie. Într-un interviu pentru Ziarul de Gardă, acesta acuza jurnaliştii că au făcut din el un călău şi că, de fapt, nu a torturat şi nu a lovit pe nimeni, ci doar a „oprit oamenii să discute”.

(Vitalie Moisei)

În evenimentele din aprilie 2009 un rol important l-a jucat şi viceministrul de Interne de atunci, Valentin Zubic, care, mai nou, se ocupă de afacerile oligarhului Vladimir Plahotniuc şi de securitatea acestuia. Fostul adjunct de la MAI a fost numit director la Finpar Invest la mijlocul anului 2015, după ce Ghenadie Sajin, administratorul companiei, a devenit şef la Inspecţia de Stat în Construcţii. Până să deţină această funcţie, Zubic lucra la compania de pază particulară Argus, care îi aparţine tot lui Vladimir Plahotniuc şi care a fost administrată până nu demult de un alt general de poliţie, Valentin Mejinschi, fost ministru de Interne şi fost şef la Centrul Anticorupţie, pe când acesta era încă CCCEC.

(Valentin Zubic)

Zubic a fost pus sub învinuire în 2011, fiind cercetat pentru neglijenţă în serviciu soldată cu decesul lui Boboc. Or, pe 7 aprilie 2009 generalul Valentin Zubic era şef al statului-major şi toate acţiunile forţelor de ordine erau coordonate cu el, inclusiv cele de la Parlament şi Preşedinţie din ziua de 7 aprilie şi cele din Piaţa Marii Adunări Naţionale, din noaptea de 7 spre 8 aprilie.

De altfel, Zubic apare şi în imaginile video surprinse de camerele de luat vederi de pe Guvern, în noaptea în care mai mulţi tineri au fost bătuţi şi arestaţi ilegal în centrul capitalei, atunci când a şi fost omorât Valeriu Boboc. În anul 2013, magistratul Ion Ţurcan, de la judecătoria Centru, a emis o decizie prin care l-a scos pe Zubic de sub urmărire penală. Asta în ciuda faptului că foşti comisari de poliţie au declarat de mai multe ori în instanţă că în noaptea de 7 spre 8 aprilie 2009 au primit indicaţii de la Valentin Zubic, lucru confirmat şi de ex-ministrul de Interne Gheorghe Papuc, care, la rândul său, a fost şi el acuzat de neglijenţă în serviciu soldată cu moartea lui Valeriu Boboc. La 30 iunie, generalul Papuc a fost scos basma curată de Curtea Supremă de Justiţie, alegându-se doar cu o amendă. Tot atunci CSJ l-a achitat şi pe fostul comisar al capitalei, Vladimir Botnari, care fusese acuzat că în urma (in)acţiunilor acestuia în timpul evenimentelor din aprilie 2009 în jur de 91 de persoane au fost supuse „acţiunilor de tortură, manifestate prin aplicarea violenţei fizice şi psihice de către colaboratorii de poliţie, victimelor cauzându-li-se diverse leziuni corporale, caracteristice mecanismului de maltratare”.

Judecătorii din iad, promovaţi sau cruţaţi

După protestul din PMAN, în zilele care urmat violenţele s-au mutat în comisariatele de poliţie, unde erau aduşi tineri, maltrataţi şi judecaţi direct acolo. Opt judecători, supranumiţi „din iad”, au „muncit” din greu în acele zile, judecând tineri pe bandă rulantă, contrar legii, direct în comisariate. Cert e că niciun magistrat nu a fost condamnat sau pedepsit în vreun fel. O parte au fost scoşi curaţi ca lacrima, iar câţiva chiar au avansat în funcţii, de rând cu torţionarii.

În capul listei se află Oleg Melniciuc, finul de cununie al şefului Curţii Supreme de Justiţie, Mihai Poalelungi, ajuns şef de instanţă în pofida faptului că nu a avut acordul preşedintelui ţării. Potrivit raportului comisiei parlamentare de anchetă ce a investigat evenimentele din 2009, şase judecători s-au deplasat în comisariate pentru a se pronunţa în privinţa aplicării arestului preventiv: Mihail Diaconu, Ghenadie Morozan, Mihai Drosu, Anatolie Galben, Sergiu Crutco şi Dorin Popovici. Ulterior, organizaţiile pentru apărarea drepturilor omului au făcut publice şi numele altor doi magistraţi care şi-ar fi făcut meseria în afara instanţelor: Oleg Melniciuc şi Igor Vornicescu.

(Oleg Melniciuc)

Magistraţii au mers în comisariate fie în baza demersurilor procurorilor, fie în baza încheierilor şefilor de instanţă, motivând în explicaţiile lor că articolului 32 din Codul de procedură penală, ce prevede că „pentru motive temeinice, instanţa, prin încheiere argumentată, poate dispune desfăşurarea judecăţii în alt loc”, le-ar fi permis acest lucru. După ancheta desfăşurată de deputaţi însă, aceştia au concluzionat că invocarea acestui articol a fost o interpretare extensivă a legii, ce a dus la încălcarea mai multor principii ale unui proces penal: legalitatea, respectarea drepturilor, publicitatea şedinţei de judecată şi accesul liber la justiţie.

În pofida acestor ilegalităţi, unii dintre judecători nu doar că au rămas în funcţie, dar au şi fost promovaţi. Pedeapsa a fost una selectivă şi doar trei magistraţi au fost eliminaţi din sistem. Este vorba despre Dorin Popovici, fost judecător de instrucţie la Judecătoria sectorului Buiucani, care a fost demis de CSM în urma unei proceduri disciplinare intentate pe numele său inclusiv pentru judecarea tinerilor în comisariat. Un alt judecător care nu mai face parte din sistem este Sergiu Crutco, fost magistrat de instrucţie de la Judecătoria sectorului Centru, şi el demis de Consiliul Superior al Magistraturii. Şi Igor Vornicescu, de la Judecătoria sectorului Râşcani al capitalei, a fost demis însă nu pentru implicarea sa în evenimentele din 2009, dar pentru absenţă nemotivată de la serviciu şi fals în acte. Un alt magistrat ce nu mai face parte din sistem este Mihail Drosu, de la Judecătoria sectorului Buiucani. El a recunoscut că a examinat nouă dosare în Comisariatul General de Poliţie, dar a declarat pentru presă că nu regretă această decizie şi şi-a dat demisia.

Basma curată au scăpat însă alţi patru magistraţi. Este vorba despre Mihail Diaconu, de la Judecătoria sectorului Buiucani, care continuă să activeze nestingherit în calitate de judecător. El a recunoscut că s-a deplasat la Comisariatul General de Poliţie în baza demersului procurorului şi în pofida acestui fapt, candidatura sa a fost propusă acum un an de CSM spre avansare la Curtea de Apel Chişinău. Ulterior, Diaconu s-a răzgândit şi s-a retras din concurs.

Nu au fost sancţionaţi nici Anatolie Galben, Ghenadie Morozan şi Oleg Melniciuc. Galben şi Morozan au recunoscut că s-au deplasat la comisariat în baza unei încheieri emise de preşedintele instanţei de atunci - Victor Micu, actualul şef al Consiliului Superior al Magistraturii. Spre deosebire de Anatolie Galben, care este până în prezent judecător de instrucţie, ceilalţi doi magistraţi au fost promovaţi.

Oleg Melniciuc, care este finul de cununie al preşedintelui CSJ, membru CSM - Mihai Poalelungi, a fost numit, acum trei ani, şef al Judecătoriei sectorului Râşcani, chiar dacă preşedintele Nicolae Timofti i-a respins candidatura. Melniciuc nu a recunoscut faptul că a judecat tineri în comisariate, ci a declarat că a examinat dosare legate de evenimentele de pe 7 aprilie 2009 în judecătorie.

(Ghenadie Morozan)

Ghenadie Morozan, care are legături de afinitate cu prim-vicepreşedintele PD, oligarhul Vladimir Plahotniuc, a fost promovat la Curtea de Apel. Şi Victor Micu, cel care a emis o încheiere ce le-a permis judecătorilor să judece în afara instanţei, a fost promovat acum doi ani în funcţia de preşedinte al CSM.

În şapte ani, Procuratura Generală nu a înaintat nicio solicitare la CSM pentru a începe urmărirea penală a judecătorilor „din iad”. Termenul de prescripţie pentru evenimentele din aprilie 2009 expira în 2014, însă Parlamentul a votat pentru excluderea acestuia, astfel încât persoanele implicate să poată fi trase la răspundere oricând.

7 aprilie 2009

Totul a pornit de la un miting paşnic organizat în Piaţa Marii Adunări Naţionale, unde mii de tineri şi-au dat întâlnire prin intermediul reţelelor de socializare pentru a-şi arăta dezaprobarea faţă de victoria PCRM la alegerile parlamentare. Ceea ce s-a dorit a fi însă o manifestaţie paşnică, a degenerat într-un adevărat coşmar. Scânteile s-au aprins în special odată cu apariţia unor indivizi dubioşi în faţa Legislativului şi Preşedinţiei, care au început să arunce cu pietre şi care instigau la distrugerea instituţiilor de stat. În urma haosului, clădirile oficiale au fost devastate, însă neregulile au culminat în seara de 7 spre 8 aprilie.

La miezul nopţii, a intervenit în forţă Brigada cu Destinaţie Specială „Fulger”, iar până dimineaţă şi a doua zi tinerii erau prinşi în stradă, arestaţi, transportaţi în comisariatele de poliţie, bătuţi şi obligaţi să declare că ar fi participat la o „tentativă de lovitură de stat”. Tot atunci a fost bătut până la moarte Valeriu Boboc, un tânăr de 23 de ani.

Deşi oficial autorităţile au anunţat că în urma violenţelor a decedat doar o persoană, presa a scris şi despre alţi doi tineri care şi-ar fi pierdut viaţa în urma protestelor - Ion Ţâbuleac şi Eugen Ţap. Părinţii au acuzat atunci poliţia de moartea fiilor lor.

La şapte ani de la violenţe, Procuratura Generală a anunţat că a iniţiat peste o sută de cauze penale. În această perioadă au fost expediate în judecată 31 de cauze penale în privinţa a 43 de persoane. Condamnări au fost pronunţate în 9 cauze penale în privinţa a 14 persoane, o persoană a fost achitată şi a fost încetat procesul penal în 9 cazuri în privinţa 13 persoane. Totodată, au fost finalizate şi expediate în judecată 28 de dosare în privinţa a 47 de colaboratori de poliţie. În restul cazurilor urmărirea penală fie a fost încetată din lipsa elementelor constitutive ale infracţiunilor, fie a fost suspendată pe motiv că nu a fost posibil de stabilit identitatea persoanelor care au acţionat ilegal, fiind cu cagule pe cap.

Varianta în limba engleză o puteţi accesa aici.