„Jos Poalelungi! Acest cuvânt întruchipează, de fapt, toată justiţia RM, care este la piciorul lui Plahotniuc. Am avut un an de muncă greu, am avut un an de muncă cu izbândă. Haideţi să trecem o retrospectivă a acestui an. Am să am cinci minute de raport. Anul protestatar 2015 a demarat cu nemulţumirea cetăţenilor aduşi la capătul răbdării de dezmăţul guvernării care a jefuit fără nicio remuşcare un miliard de euro şi care a atins apogeul prin fraudarea alegerilor parlamentare”, a menţionat activistul civic Inga Grigoriu.

Vă prezentăm mai jos raportul citit în PMAN:

Astfel, pe 25 ianuarie un grup de tineri care doreau să aibă un viitor acasă au ieşit în stradă, acuzând clasa politică de genocid. Votul a fost furat, iar cetăţenii sau simţit trădaţi. De atunci, Republica Moldova a fost cuprinsă de o mişcare protestatară cum nu s-a mai văzut.

În februarie, ţara a fost şocată de căderea monedei naţionale. Pe 22 februarie, a fost anunţ at un alt flashmob: Vrem miliardele furate înapoi.

Pe 1 martie 2015, protestele au continuat. Toto atunci au fost prezenţi şi membri Platformei Demnitate şi Adevăr, care la 24 februarie şi-au anunţat lansarea.

Pe 5 aprilie, am continuat cu un alt protest în Scuarul Catedrale care a finalizat cu marşul tăcerii.

De la câteva sute de oameni am ajuns la cinci mii de cetăţeni. Revendicările au fost: identificare celor vinovaţi de furtul miliardului, încetarea mimării reformei în justiţie, etc.

După primul val de nemulţumiri, guvernarea a continuat să ignore cerinţele cetăţenilor.

Pe 3 mai, cetăţenii au revenit cu miile. Lista a fost completat cu revindicările: restituirea miliardului şi neadmiterea ca datorie de stat, publicarea Kroll, demisia conducerii CNA, CNI, Procuraturii , etc.

Protestele de amploare au declasat o adevărată mişcare populară de amploare, care ajuns în atenţia presei internaţională.

Activiştii au organizat şi alte acţiuni, marşuri şi pichetări .

Din acel moment, guvernarea a declarat război poporului, ignorând toate revendicările.

La protestul din 6 septembrie sau adunat peste 100 de mii de cetăţeni, declarând vot de blam guvernaţilor. Atunci a fost instalat Oraşul Demnităţii şi
Adevărului. Tot atunci, s-a decis organizarea unui referendum.

După o săptămână de proteste non-stop, Consiliul face un proteste un alt protest, cel din 13 septembrie

Consiliul Marii Adunări Naţionale s-a angajat în edificarea unei noi alternative politice.