Potrivit Ministerului Justiţiei, care a elaborat proiectul, amendamentele privind reducerea pedepselor penale au fost necesare din cauza suprapopulării închisorilor, dar şi a numeroaselor condamnări ale Republicii Moldova la CEDO pentru condiţiile dezastruoase din penitenciare.

Principala cauza a suprapopulării închisorilor este durata excesivă a privării de libertate. Proporţia deţinuţilor care ispăşesc termene mai mari de 10 ani este de trei ori mai mare în Moldova (33%) decât media în ţările europene (11%).

Potrivit autorităţilor, în RM se atestă o scădere dramatică a numărului de persoane eliberate condiţionat înainte de termen, de la 1570 în 2007 până la doar 335 în 2015, deşi Consiliul Europei promovează această soluţie pentru a spori siguranţa publică şi reduce desocializarea deţinuţilor.

În ţările europene, în medie, fiecare a treia persoană, care scapă de puşcărie, este eliberată condiţionat. În Moldova, proporţia eliberărilor condiţionate a scăzut de la 40% în 2008 până la 18% în 2015.

Astfel, proiectul de lege propune:

- majorarea competenţelor instanţelor de judecată de individualizare a pedepselor penale (în cazul liberării de pedeapsa penală şi infracţiunilor comise în stare de recidivă);
- crearea unui mecanism diferenţiat de dispunere a suspendării şi divizării pedepsei cu închisoarea;
- sporirea numărului de ieşiri din penitenciar prin: crearea unui mecanism diferenţiat de dispunere a liberării condiţionate înainte de termen; reducerea condiţiilor ce trebuie întrunite în vederea liberării condiţionate înainte de termen; compensarea executării pedepsei în condiţii de detenţie inumane cu reducerea pedepsei rămase de executat; înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă şi asupra infracţiunilor grave;
- includerea posibilităţii suspendării condiţionate parţiale a pedepselor pentru infracţiunile grave.
- reducerea limitelor de pedeapsă pentru persoanele ce nu au atins vârsta de 21 de ani;
- asigurarea aplicării principiului Consiliului Europei, ce prevede ca pedeapsa cu închisoarea să fie o ultimă soluţie, sporirea numărului de pedepse alternative ce pot duce la eliberarea de răspundere penală, amânarea condamnării pentru femeile care au copii până la 8 ani să fie extinsă şi asupra bărbaţilor care au la întreţinere copii, reanimarea acordului de recunoaştere a vinovăţiei.
- pentru respectarea prescripţiilor CEDO, se propune stabilirea unui mecanism preventiv şi compensatoriu pentru deţinerea persoanelor în condiţii inumane şi degradante. 

Unii legislatori s-au arătat nemulţumiţi de anumite completări la articolul 79 din Codul Penal care prevede aplicarea unei pedepse mai blânde decât cea prevăzută de lege în circumstanţe excepţionale. Se propune ca această prevedere să fie aplicată pe lângă minori şi „persoanelor tinere”, iar o circumstanţă excepţională poate fi situaţia în care „inculpatul a făcut autodenunţ, a recunoscut vinovăţia şi regretă sincer cele comise, precum şi a contribuit activ la descoperirea faptelor infracţionale”. De asemenea, instanţa poate constata şi alte circumstanţe excepţionale.

„Deci, vedem că se deschide portiţa şi pentru alţii care nu mai sunt minori, dar care au furat sincer, apoi după ce „sincer” a făcut un autodenunţ, pot fi eliberaţi. Pentru unii de-alde Shor, care au făcut hoţii li să oferă cheile ca să iasă din puşcărie. Pentru minori este valabil acest lucru, dar nu pentru cei maturi, întregi la minte, care au furat ca în codru verde”, a comentat deputatul PL Lilian Carp.

„Articolul 79 e o cheiţă prin care să diminueze pedeapsa, dar nicidecum să iasă din normele generale ale pedepsei. Logica acestui articol este ca instanţa să aibă o anumită discreţie când în faţa sa se află un justiţiabil şi doar circumstanţele excepţionale îi permit să aplice o pedeapsă sub limita prevăzută de lege. Aceasta a fost logica acestei modificări, am prezumat bunul simţ, integritatea judecătorilor şi nu ne-am gândit să ne asigurăm de o rea intenţie”, a explicat viceministrul Justiţiei, Anatolie Munteanu.

La începutul lui 2016, Republica Moldova avea 227 de deţinuţi la 100 de mii de locuitori; pentru comparaţie în România – 144, Bulgaria – 125, Italia – 88, Germania – 76, Norvegia – 71.