Sfântul Dimitrie a fost la început păstor de vite în satul său. Într-o zi, pe când se dusese să pască vitele, a călcat pe un cuib acoperit de ierburi şi a strivit puişorii care se aflau în el. Pentru aceasta, s-a hotărât, spre pocăinţă, să lase desculţ timp de trei ani, fie iarna, fie vara, piciorul care strivise cuibul, faptă considerată de el a fi ca o crimă.
 
De tânăr, a renunţat la lume şi s-a retras într-o peşteră, unde era o mănăstire. Aici, a primit schima monahală, trăind în post aspru, priveghere şi rugăciune de toată noaptea. Pentru marea sa nevoinţă, s-a învrednicit de darul facerii de minuni.

Cunoscându-şi sfârşitul, Sfântul Dimitrie s-a culcat între două pietre mari, pe malul Lomului, şi aşa şi-a dat sufletul.

Sfintele sale moaşte au fost descoperite după mult timp şi au fost aşezate într-o biserică ridicată de domnitorul Ţării Româneşti în satul Basarabov.

Din anul 1774, sfintele sale moaşte se află în Catedrala Patriarhală din Bucureşti.

Aproape 60 de mii de moldoveni poartă numele Dumitru.