Mai pe scurt, la 30 octombrie vom arăta dacă punem vreun preţ pe munca şi sacrificiul nostru de un an şi jumătate. Ori dăm cu piciorul în tot ce am reuşit. Vă mai amintiţi starea în care eram la marile noastre proteste de anul trecut?! Cât de fericiţi ne făcea priveliştea mulţimii, cât de mândri de noi eram! Şi dacă am fi trăit într-o ţară normală, totul s-ar fi încheiat cu un miting ca şi cel de la 3 mai 2015, când în PMAN s-au adunat peste 40 de mii de oameni. Şi când bandiţii s-au speriat aşa de tare, încât l-au pus pe premierul de atunci Gaburici să-şi convoace în aceiaşi zi subalternii şi să ceară o întâlnire cu cei de la Platforma DA. Într-o ţară normală, sănătoasă, cum e Islanda, de pildă, în zilele următoare erau arestaţi cei vinovaţi de furtul miliardului. Iar dacă asta nu se făcea, se anunţau alegeri anticipate. Dar în Moldova cum puteau să se aresteze pe ei înşişi cei care au furat miliardul? Şi-apoi să-şi mai dorească şi alegeri anticipate în urma cărora oricum ar fi ajuns la puşcărie.