Fără carte, hoinar pe străzile Capitalei

Are 12 ani şi nu a mers niciodată la şcoală. Îi este jenă să spună că nu ştie să scrie şi să citească, dar afirmă că nici nu crede că i-ar folosi la ceva acum, când tot viitorul lui se clădeşte în stradă. Mânâncă şi doarme pe unde apucă - cel mai des în subsolurile şi clădirile părăsite din Chişinău. Se îmbracă în haine găsite în tomberoane, iar în picioare nu are decât nişte şlapi ponosiţi.

Singurul lui vis este să facă un ban din cerşit ca să-şi potolească foamea. Adolescentul spune că acum ar fi ireal să schimbe statutul de hoinar pe cel de elev. „Ar trebui să merg în clasa întâi, iar eu sunt mare, toţi ar râde de mine”, spune băiatul.

Aşa că îşi caută de viaţa lui, pe stradă, acolo unde e şi mama sa, care cerşeşte în faţa unei biserici din preajma circului. Mai are patru fraţi împrăştiaţi în lume şi trei surori care îşi duc traiul la un centru de plasament.

Nu este trecut în nicio evidenţă şcolară

Responsabilii de la Direcţia pentru protecţia drepturilor copilului din mun. Chişinău afirmă că sunt la curent cu problema băiatului şi presupun că acesta ar fi făcut studii primare în satul Bulboaca, Anenii Noi. „Acolo a învăţat o soră de-a sa. Cel mai probabil a învăţat şi el acolo”, ne-a declarat Ianîş Jitari, specialist în cadrul direcţiei. Funcţionarul este cel care de nenumărate ori l-a ridicat pe copil din stradă şi l-a plasat temporar într-un centru, dar de fiecare dată adolescentul s-a întors acolo de unde a fost luat – în stradă.

Am mers la Bulboaca pentru a verifica din ce motiv copilul nu mai marge la şcoală. Acolo însă nimeni nu a auzit vreodată despre el. În localitate sunt două şcoli: un liceu şi o şcoală auxiliară, dar băiatul nu a învăţat acolo nici măcar o zi, potrivit managerilor instituţiilor de învăţământ.

Directorul liceului a verificat în prezenţa noastră toate listele de elevi şi nu a găsit numele băiatului şi nici al surorii sale. „Nu am avut niciodată aşa elev în şcoala noastră. De unde a apărut ideea cu Bulboaca? La noi în sat este un bloc părăsit unde ani la rând s-au adăpostit oameni rămaşi pe drumuri. Când sunt întrebaţi de autorităţi de unde sunt de baştină, cei care au locuit în acel bloc spun că sunt din Bulboaca, dar ei, de fapt nu au avut niciodată viză de reşedinţă în satul nostru”, spune Igor Guzun, directorul liceului din Bulboaca.  

Nici la şcoala auxiliară nu a auzit cineva de un copil cu aşa nume. „Eu lucrez de mulţi ani aici şi niciodată nu am avut aşa copil în instituţie”, ne-a confirmat Eugeniu Buruian, directorul şcolii auxiliare din Bulboaca. 

Copil fără acte, cu o bunică tot fără acte

Un alt copil pierdut din acte şi din statistici este Victoria, o fetiţă de numai şase ani. Ea locuieşte împreună cu bunica sa, o femeie care aproape că nu vede, într-o casă abandonată la marginea satului Ciocîlteni, Orhei. Un pat şi o masă gata să cadă sunt singura lor avere. Ca să nu pătrundă frigul în încăpere, au acoperit geamul cu o valiză veche. Copilul cu greu scoate două vorbe. „Nu a fost niciodată la grădiniţă, nu vor să o ia nici la şcoală pentru că nu are acte. Mama ei a abandonat-o, am luat-o de la internat şi o cresc singură. Ajutor nu vine de nicăieri. Trăim din ce ne dă lumea”, povesteşte bunica Victoriei. 

Vecinii spun că au cerut de mai multe ori primăriei să-i ofere protecţie copilului, dar totul a fost în zadar. Irina, o femeie care locuieşte alături, susţine că a alertat de mai multe ori autorităţile dar problema a rămas nerezolvată. „Copilul nu are niciun fel de protecţie, se află în pericol real, nu ştie nici să vorbească, trăieşte din mila sătenilor, va rămâne neşcolarizat. Autorităţilor nu le e pasă de acest copil”, conchide Irina.

Am încercat să luăm legătura cu primarul din sat, dar acesta era plecat într-o deplasare. Nu am reuşit să discutăm nici cu asistenta socială din localitate – aceasta era plecată cu nişte verificări şi nu a răspuns nici la telefon. Solicitaţi de noi, responsabilii de la direcţia raională de asistenţă socială au înregistrat cazul şi au promis să se implice urgent în soluţionarea acestuia.

La muncă, în loc de şcoală

Victoria nu este singurul copil din Ciocâlteni care are probleme cu şcolarizarea. Larisa Gîncu, directoarea gimnaziului din localitate, susţine că în instituţie există câteva cazuri de abandon şcolar, preponderent prin copiii din etnie romă. „Totuşi ne bucurăm că tot mai multe familii de romi înţeleg că trebuie să-şi trimită copiii la şcoală. Elevii frecventează, sunt îngrijiţi. Mai avem cazuri cu copii din familii vulnerabile. Se prezintă o zi-două la şcoală şi apoi nu vin. Nu au cu ce se îmbrăca. Avem trei copii care nu vin la şcoală, sunt din clasele a 6-a şi a 9-a”, povesteşte şefa instituţiei de învăţământ.  

Ea susţine că elevii sunt nevoiţi să abandoneze şcoala ca să-şi ajute părinţii. Un băiat din clasa a 9-a lipseşte foarte des, fiind nevoit să-şi ajute tatăl în diverse munci. În ziua în care reporterii CIJM au fost la Ciocîlteni, acesta se afla la cules mere în nordul ţării.

„Cu greu l-am convins pe nepot să nu abandoneze şcoala”

Probleme de şcolarizare a copiilor de etnie romă există şi în alte localităţi din ţară. Tudora Loghin, care este mediator comunitar în or. Cimişlia, afirmă că situaţia s-a îmbunătăţit faţă de anii trecuţi, dar mai este mult de lucru. „Aproape toţi copiii romi merg la şcoală, nu sunt încadraţi doar cei care migrează împreună cu părinţii lor, dar probleme sunt mai ales cu copiii care vin cu părinţii lor din Basarabeasca şi cerşesc pe străzi”, precizează mediatorul comunitar.

Ea spune că există şi cazuri când copiii părăsesc şcoala pentru că sunt discriminaţi. Femeia are un nepot în clasa a 6-a, care, în primii ani de şcoală era cât pe ce să renunţe la studii, din acest motiv. „Copilul era discriminat de colegi numai pentru că era rom şi îmi pare rău că profesoara nu se implica. Când m-am dus şi i-am spus, ea mi-a reproşat că nu ar fi auzit şi că ea răspunde doar de ceea ce se întâmplă în sala de clasă, nu şi afară. Nepoţelul meu cântă la ţambal, este încălţat, îmbrăcat şi totuşi era discriminat”,  îşi aminteşte Tudora Loghin. Ea susţine că băiatul a fost şi bătut de colegi. „Mi-a fost foarte greu să-l conving să nu abandoneze şcoală. I-am zis că trebuie să accepte că este rom, că nu trebuie să-i fie ruşine. Între timp lucrurile s-au normalizat, copiii au crescut. Asta depinde de educaţia din familie, de mentalitate”, conchide mediatorul comunitar.  

După internat, nu ştia să scrie şi să citească

Cazurile de abandon şcolar sunt destul de frecvente, mai ales printre copiii aflaţi în grupurile de risc, afirmă Mariana Ianachevici, director executiv al organizaţiei „Ave Copiii”. Anul trecut, la centrul de plasament al organizaţiei  a fost adus un băiat în clasa a 9-a care nu ştia nici să scrie, nici să citească. „El a fost oficial în şcoala-internat, dar la un moment dat am constatat că în anul de studii 2015-2016 el a mers la şcoală atâtea zile per total câte n-a fost, în general, în nouă ani. Decât să facă gălăgie şi să încurce la lecţii, s-a preferat ca acest copil să ajute prin gospodărie. La un moment dat, ni s-a făcut un compliment, că la începutul anului calendaristic, copilul a copiat tema în caiet. Şi asta în condiţiile în care el ar fi trebuit să figureze deja ca beneficiar al centrului de resurse pentru educaţia incluzivă şi  să aibă şi un cadru didactic de sprijin”, povesteşte Mariana Ianachevici, directorul executiv al „Ave Copiii”.

Ea consideră că profesorii ar trebui să discute mai mult cu ceilalţi copii din casă şi să le arate modele pozitive de comportament cu elevii care au probleme cu integrarea în şcoală. „La şcoală îi numesc vagabonzi şi de aici apare abandonul şi absenteismul şcolar”, adaugă experta. 

Băiatul riscă să rămână analfabet, deoarece vârsta de şcolarizare obligatorie în Moldova expiră la 16 ani. „Dacă se lucra cu el şi cadrul didactic şi cel de sprijin, anumite cunoştinţe ar fi obţinut. Sigur că nu ar fi putut asimila toată programa de nouă ani, dar situaţia oricum era mai bună comparativ cu ce este acum”, concretizează Mariana Ianachevici.

Potrivit ei, după anul 2000 statisticile legate de abandon şi absenteism erau ascunse, deoarece managerii şcolilor erau pedepsiţi. „Nu venea cineva să îl ajute să soluţioneze problema, dimpotrivă, li se dădea în cap şi atunci e clar că ei căutau să facă statistici cât mai bune”, conchide specialista în protecţia drepturilor copilului.

Mii de copii pleacă înainte să termine gimnaziul

Potrivit Ministerului Educaţiei, între anii 2006-2015 pierderile şcolare au fost de 11,2%. Adică din cele 37.831 de persoane înscrise în clasa  întâi, aproape 5.000 nu au absolvit gimnaziul.

Drept urmare, în anul 2015, Ministerul Educaţiei a aprobat un ordin pentru prevenirea şi combaterea abandonului şcolar şi a absenteismului în învăţământul general. Potrivit acestuia, dirigintele este cel care trebuie  să ia legătura cu părinţiii chiar şi atunci când copilul a lipsit nemotivat o zi de la şcoală sau trei lecţii în cursul săptămânii.

„Potrivit Codului Educaţiei, care a intrat în vigoare la 24 octombrie 2014, învăţămîntul obligatoriu începe cu grupa pregătitoare din învăţămîntul preşcolar şi se finalizează cu învăţământul liceal sau învăţământul profesional tehnic secundar şi postsecundar, iar obligativitatea frecventării învăţământului obligatoriu încetează la vârsta de 18 ani. Responsabilitatea şcolarizării obligatorii a copiilor cu vârsta de pînă la 16 ani revine părinţilor sau altor reprezentanţi legali şi autorităţilor administraţiei publice locale de nivelurile întâi şi al doilea.” Sursa: Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova.

De ce elevii din Moldova abandonează şcoală
Datele Ministerului Educaţiei arată că, cel mai des, elevii abandonează şcoală pentru că se angajează în câmpul muncii sau părinţii nu-i lasă să înveţe. În cazul fetelor abandonul şcolar intervine şi din cauza căsătoriilor sau a sarcinilor timpurii. Un alt motiv este sărăcia – copiii nu au cu ce se îmbrăca şi încălţa şi atunci preferă să stea acasă, decât să devină subiect de discuţie printre colegi. În plus, zeci de copii au fost scoşi din şcoli de către părinţii care au emigrat fără a depune o cerere de exmatriculare. 

Potrivit Biroului Naţional de Statistică, numărul elevilor din instituţiile de învăţământ primar şi secundar general s-a redus esenţial. La începutul anului de studii 2015-2016 numărul elevilor constituia 334,5 mii persoane, cu 35,6 la sută  mai puţin decât între 2005 şi 2006. Numărul s-a redus atât în oraşe, cât şi în sate.

Investigaţia a fost realizată în cadrul proiectului „Advocacy for Child Rights” desfăşurat de Centrul de Investigaţii Jurnalistice (CIJM) cu suportul UNICEF Moldova. Opiniile exprimate pe acest site aparţin autorilor şi editorilor şi nu reflectă neapărat politicile sau viziunile UNICEF.