Experţii notează că proiectul care permite citirea emailurilor şi blocarea unor site-uri scoate în evidenţă mai multe probleme generale şi punctuale privind modul în care reglementările acestei legi ar putea fi aplicate, dar şi care ar putea atenta la drepturile fundamentale şi la dreptul la viaţa privată în special, fără a fi justificate ca fiind necesare într-o societate democratică conforme practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului (CtEDO).
Printre altele, proiectul de lege prevede posibilitatea de a sista accesul la toate adresele IP pe care sunt amplasate pagini web ce promovează exploatarea sexuală a copiilor sau conţin pornografie infantilă, fac propagandă războiului sau terorismului, îndeamnă la ură sau discriminare, etc. În opinia expertului de la Bucureşti, citat de Anticorupţie.md, sistarea adreselor IP ar trebui tratată cu foarte mare atenţie.
„Nu orice blocare ar trebui să fie permisă pentru că creează o infrastructură de cenzură care ulterior poate fi extinsă în multe alte zone. Vedem exemple în multe ţări, bunăoară în Italia, care a ajuns de la o măsură de blocare a zece site-uri de pornografie infantilă să aibă o listă de peste 1.000 de site-uri în care nu mai ştii ce este blocat, iar motivele pentru care s-a făcut acest lucru sunt cel puţin discutabile. (...) Unele dispoziţii privind sistarea adreselor IP s-ar putea să fie inaplicabile. Unele prevederi sunt atât de largi încât dacă aţi dori să blocaţi conţinutul instigator la ură, de pe Internet, în ziua de astăzi, ar trebui să blocaţi Facebook, Youtube şi, probabil, şi Google, pentru că toate au conţinut care instigă la ură”, a comentat Bogdan Manolea.
Un alt aspect la care s-a referit specialistul este că proiectul nu prevede suficiente garanţii în ceea ce priveşte păstrarea datelor informaţionale de către furnizori şi permite accesul autorităţilor la acestea. „În opinia noastră, orice obligaţie de păstrare a tuturor datelor de trafic cu privire la toţi cetăţenii unei ţări este o măsură de supraveghere generalizată. Practic toţi cetăţenii devin potenţiali suspecţi în viitor şi li se impune limitarea drepturilor lor. Mai multe decizii ale Curţii Europene de Justiţie spun că o asemenea măsură de supraveghere nu este conformă cu drepturile fundamentale ale omului. Din proiectul actual transpare că cel care şi-ar dori să poată identifica astfel de acţiuni, ar trebui să supravegheze absolut toţi cetăţenii”, a mai explicat Manolea.
„Vrem - nu vrem, Internetul este un spaţiu descentralizat şi transnaţional. Asta înseamnă că, chiar dacă Republica Moldova va face o lege perfectă cu privire la acest domenii şi la furnizorii săi, s-ar putea pomeni în situaţia în care să nu poată s-o aplice pentru că furnizorul vizat este în afara spaţiului său teritorial de competenţă”, a atenţionat specialistul în domeniu.
Experţii sfătuiesc autorităţile să renunţe la articolele propuse ce ar însemna măsuri de supraveghere generalizată, cum ar fi cele legate de păstrarea traficului informaţional. De asemenea, aceştia recomandă analiza punctuală a legislaţiei care extinde limitarea drepturilor fundamentale, inclusiv cu un studiu de impact asupra drepturilor omului bazat pe jurisprudenţa şi expertiza CtEDO; renunţarea la obligaţiile de „sistare” a accesului la paginile web; clarificarea terminologică, păstrarea neutralităţii tehnologice în exprimare şi explicitarea clară a termenilor folosiţi în funcţie de tehnologie; încurajarea colaborării voluntare pentru raportarea de infracţiuni informatice.
Amintim că pe 30 martie 2016, Guvernul a votat un proiect de lege care aduce modificări substanţiale legislaţiei Republicii Moldova şi care extinde şi înăspreşte controlul organelor de drept asupra spaţiului informaţional. Pe 8 aprilie 2016, mai multe ONG-uri şi-au exprimat îngrijorarea cu privire la proiectul adoptat şi au propus mai multe solicitări autorităţilor, inclusiv remiterea proiectului pentru expertiză Comisiei de la Veneţia.
Varianta în limba engleză o puteţi accesa aici.
Jurnal.md
