În ultima lună Plahotniuc a sfidat cele mai elementare norme democratice: s-a impus de două ori ca prim-ministru deşi este neacceptat de 97% din cetăţeni, a cumpărat zeci de marionete şi a crezut că ţara este a lui definitiv cu această majoritate absolută. Nu-i va fi deloc greu să obţină şi cele 4 voturi până la 61 pentru alegerea preşedintelui şi capturarea definită a statului. Există doar două scenarii:

Primul scenariu: Alegeri anticipate
PD, PL şi PLDM se opun acestui scenariu din simplul motiv că toţi oscilează la limita pragului de trecere în Parlament. Locul acestora ar putea fi luat cu uşurinţă de forţe proeuropene noi şi anume: partidele conduse de Iurie Leancă, Maia Sandu, Sturza Ion şi Platforma DA (chiar şi Ghimpu poate fi în această coaliţie dacă are curajul să se lase oligarhi). Deşi nu strălucesc nici aceştia, acum avem o alternativă europeană spre deosebire de alegerile din 30 noiembrie, când cu lacrimi în ochi am fost nevoiţi să votăm aceiaşi hoţi din AIE. Unica problemă este că în cazul unor anticipate în următoarele 3-4 luni cei enumeraţi nu vor reuşi să-şi promoveze mesajele în regiuni, unii nici măcar nu au partide oficial înregistrare.

Evident, mai sunt două partide moldo-ruse care ar avea de câştigat din asta mult mai mult, dar ambele au încheiat retorica prorusă, cel puţin pentru această perioadă. Eu însă sunt convins că aceste partide oricum nu vor avea majoritatea. Mai este şi Partidul Comuniştilor, care le fură din voturi, dar Voronin nu este un prorus. Chiar judecând după ultimul sondaj, partidele proeuropene iau mai multe voturi decât cele proruse. Restul sunt poveşti care vin să ne sperie (pentru a câta oară) cu mâna Moscovei şi Donbas. Plahotniuc cât ne sperie cu ruşii reuşeşte să fie mai rău ca ei.

Al doilea scenariu: Încă 3 ani de capturare a instituţiilor de stat
Moldova este un stat capturat. Mai rău ca pe vremea lui Voronin, pentru că Voronin ştia foarte bine că există o linie roşie care nu trebuie depăşită. Ăştia au avut curajul să şantajeze chiar şi preşedintele ţării. Un guvern votat fără întrebări, în câteva minute şi învestit la miez de noapte nu este un guvern al poporului, dar unul care fuge de oameni. Ce a păţit Ghimpu denotă furia de nedescris a mulţimii.

Acum Plahotniuc, Ghimpu, PLDM-iştii transfugi şi cei 14 comunişti ne promit stabilitate. O stabilitate ca în ultimul an în care nu se mai vorbeşte despre miliardul furat, nu se mai doreşte investigaţia KROLL şi pedepsirea celor implicaţi (nu doar a unui singur om). Este vorba despre câteva zeci de persoane fără de care nu era posibil acest furt, inclusiv de cei din noua alianţă de guvernare. Trei ani poporul nu va rezista. Nu a rezistat nici măcar o zi de la alegerea noului guvern.

Ajunge să fim speriaţi cu luptele geopolitice. Anume din acest motiv suntem obligaţi să facem alianţe cu marionete vândute şi oligarhi care cred că au cumpărat ţara. Este nevoie să fim uniţi indiferent de convingerile politice şi să-i condamnăm pe cei care cred că pot cumpăra Moldova pentru ca alţii să nu o mai facă niciodată.