După alegerile din 2009 reprezentanţii politico-diplomatici ai României au anunţat că „susţin necondiţionat integrarea europeană a Republicii Moldova”. România a devenit astfel cel mai important donator al Republicii Moldova şi a acordat masiv ajutor în domeniul construcţiei de obiective social-culturale, conexiunilor energetice, instruirii personalului, construcţiei instituţionale, oferirii de mii de burse anual în învăţământul de stat.

De exemplu, România a deschis o linie de finanţare nerambursabilă de 100 milioane de euro pentru Republica Moldova din care deja s-au tras zeci de milioane pentru obiective cum ar fi construcţia de la temelie a două noi sate în locul celor distruse de inundaţiile din lunca Prutului din 2010, gazoductul Iaşi-Ungheni menit să asigure independenţa Republicii Moldova de gazul rusesc sau construcţia şi reparaţia de grădiniţe de copii, acest proiect din 2014 fiind finanţat cu 25 milioane de euro. România oferă 5000 de burse anual în învăţământul mediu şi universitar pentru tinerii basarabeni, efortul bugetar al statului prin Ministerul Educaţiei în acest sens fiind de circa 20 milioane de euro pe an, menţionează analistul.

Şansa integrării europene a Republicii Moldova este România

România şi-a fixat ca principal obiectiv de politică externă integrarea europeană a Republicii Moldova. În consecinţă, începând din 2009 până în prezent, conducerea statului român împreună cu maşinăria diplomatică românească au depus mai multe eforturi pentru a contribui la integrarea europeană a Republicii Moldova.

Campania a avut o intensitate comparabilă doar cu procesul de integrare în UE şi NATO al României, între 1997-2007. Pentru a atrage şi alte state în sprijinul Republicii Moldova, România a organizat în cadrul UE „Grupul pentru Acţiunea Europeană a Republicii Moldova”, unde participă şefii diplomaţiilor din statele membre. La toate reuniunile şi formatele europene reprezentanţii români s-au luptat să elimine din formulările statelor sceptice menţiuni de genul că „Parteneriatul Estic nu este o anticameră pentru aderare” şi să insereze în schimb formulări cât mai apropiate de recunoaşterea calităţii de stat candidat al Republicii Moldova, scrie Scarlat.

Alte lupte s-au dat pentru eliminarea din diferite documente ale UE, de exemplu rapoarte pe drepturile omului, afirmaţii inserate de state care nu sunt prietene ale Republicii Moldova. De exemplu, afirmaţia pentru care insista un stat membru UE, favorabil Rusiei, că Republica Moldova nu a ratificat „Convenţia Europeană a Limbilor Regionale şi Minoritare”, o afirmaţie inadecvată din moment ce problema este controversată în UE şi nu avea ce căuta în raport, pentru că sunt şi altele state membre care nu au semnat acest document. Problema era importantă, pentru că rapoartele negative pe drepturile omului sunt luate în considerare pentru a se constata dacă Republica Moldova îndeplineşte Criteriile de la Copenhaga, condiţie obligatorie pentru aderarea la UE.

Toţi ambasadorii români acreditaţi în capitalele statelor UE au primit instrucţiuni să promoveze cauza Republicii Moldova pe lângă guvernele respective. Au fost state din Vestul Europei ai căror lideri, nefiind interesaţi de extindere sau de Parteneriatul Estic, au refuzat să se întâlnească cu vreun reprezentant al Republicii Moldova timp de ani de zile, nu numai în cadrul întâlnirilor bilaterale, dar nici măcar în marja unor reuniuni internaţionale, în ciuda insistenţelor disperate ale Chişinăului. Motivul era acela că statele respective nu doreau să facă cel mai mic gest care ar fi putut să fie interpretat drept promisiune sau sprijin pentru aspiraţiile Republicii Moldova, pentru a nu-şi crea obligaţii ulterioare faţă de statul de peste Prut. A fost misiunea diplomaţiei româneşti să rezolve cu succes şi această problemă.

România, ca stat membru UE, este prezentă în toate formatele de discuţii, în timp ce diplomaţii Republicii Moldova, fiind excluşi, nu dispuneau de cadrul necesar pentru a-şi îndeplini misiunea. Pentru a se depăşi acest obstacol, practic fiecare ambasador al României din capitalele UE şi-a „adoptat” omologul, ambasadorul Republicii Moldova din capitala respectivă, şi l-a instruit, învăţându-l cum să procedeze pentru a-şi atinge obiectivele. Nu în ultimul rând, decizii importante au fost luate de Parlamentul European, unde vioara întâia au fost deputaţii români, care deţin conducerea comisiei PE pentru Republica Moldova ori sunt raportori în diferite probleme cum ar fi liberalizarea vizelor, accentuează autorul.

Bucureştiul a dat reformele pe geopolitică

Problema este că efortul major făcut de România pare să nu dea roadele aşteptate. Pentru Republica Moldova orizontul european pare tot mai îndepărtat, iar principalul motiv nu este de ordin extern, adică agresiunea Rusiei în Est, ori „oboseala” extinderii în Vest, ci este de ordin intern. Adică rezistenţa înverşunată la reforme, în special în ce priveşte asigurarea independenţei justiţiei, precum şi corupţia devastatoare.

Sprijinul determinant al României faţă de Republica Moldova a avut o motivaţie geopolitică, intenţia de a smulge din „lumea rusă” şi a o „tracta” cu orice preţ în Occident. O altă motivaţie a fost cea identitară, adică solidaritatea cu „al doilea stat românesc”. Această abordare a făcut ca România să împingă Republica Moldova spre UE fără a condiţiona sprijinul său de realizarea reformelor. Politica României nu a fost greşită, ci s-a bazat pe premisa că mai degrabă apropierea de UE va determina Republica Moldova să facă reforme, decât condiţionarea sprijinului acordat. Numai că la Bucureşti nu se putea anticipa derapajul Chişinăului, care a dus nu numai la punerea sub semnul întrebării a integrării europene, ci chiar la periclitarea existenţei acestui stat prin jaful din sistemul bancar şi decredibilizarea partidelor pro-europene de la guvernare.

În prezent, Republica Moldova se află într-o perioadă în care este nevoie de adoptarea reformelor, în special în Justiţie. Toate statele UE prietene ale Republicii Moldova insistă în acest sens, iar România nu poate avea o altă poziţie. Sprijinul politico-diplomatic acordat de România Republicii Moldova în plan extern a fost prioritar atât timp cât au existat nişte obiective care trebuiau îndeplinite, cum ar fi semnarea acordurilor cu UE şi liberalizarea vizelor. Acum toată atenţia trebuie îndreptată spre îndeplinirea reformelor interne, menite să transforme Republica Moldova într-un stat cu o democraţie stabilă, o justiţie independentă şi o economie de piaţă funcţională, condiţii obligatorii, dacă la Chişinău chiar se doreşte într-adevăr integrarea europeană. Reformele nu sunt o pedeapsă, cum par să creadă factorii politici de la Chişinău, ci sunt necesare pentru îmbunătăţirea traiului cetăţenilor şi consolidarea statului.

Dacă România va persevera în cadrul UE cu un discurs gol de conţinut privind acordarea „perspectivei europene” şi nu se va alinia eforturilor statelor membre care dovedesc fermitate în ce priveşte eliminarea corupţiei, independenţa justiţiei şi implementarea acordurilor semnate de Republica Moldova cu UE, atunci va deveni o voce izolată şi tot mai lipsită de credibilitate privind expertiza pe acest spaţiu. O asemenea situaţie ar dezavantaja în primul rând Chişinăul, care are nevoie de o Românie credibilă şi influentă în UE, pe post de susţinător şi avocat al său, conchide expertul.

Corupţia a sărăcit cetăţenii şi a ruinat statul

Chişinăul refuză să-şi adapteze legislaţia la standardele europene chiar şi acum, în al doisprezecelea ceas, când solicitarea este făcută de FMI şi Banca Mondială, finanţatori fără de care Republica Moldova riscă să se prăbuşească în haos. În România ar fi fost imposibil să se fure miliardul de euro, datorită legilor bancare. În România, spre deosebire de Republica Moldova, legea interzice prezenţa firmelor off-shore în acţionariatul băncilor. Pe de altă parte, o firmă ca „Sisteme Informatice” a lui Ilan Shor nu ar fi primit niciodată aprobarea Băncii Naţionale a României pentru a deveni acţionar la o bancă comercială. Legea prevede că doar investitorii calificaţi, cu experienţă în domeniul bancar, să poată deveni acţionari la băncile comerciale. Spre comparaţie, componenţa consiliului de administraţie al Băncii de Economii a Moldovei a primit avizul Băncii Naţionale a Moldovei în 90 de minute din momentul depunerii cererii de avizare.

MAI – „să faci ce zice popa, nu ce face popa”

Zicala românească de mai sus, inspirată de diferenţa dintre conţinutul predicilor şi moravurile unora dintre preoţi, se potriveşte Ministerului Afacerilor Interne din Republica Moldova, unul dintre ministerele care a beneficiat cel mai mult de ajutorul necondiţionat al României. Ajutorul a fost masiv, inclusiv pentru că MAI al Republicii Moldova a fost minister de linie privind implementarea dialogului pe liberalizarea vizelor cu UE, un proces sprijinit de România. Cu tot sprijinul României, reforme nu s-au făcut, şi MAI a rămas una dintre cele mai corupte instituţii din Republica Moldova. Aceasta este aprecierea partenerilor de dezvoltare ai Republicii Moldova, SUA şi UE.

Recent au fost arestate persoane cu funcţii de răspundere de la Biroul Migraţie şi Azil, pentru fapte deosebit de grave, care pot pune sub semnul întrebării procesul de liberalizare a vizelor dintre Republica Moldova şi UE. Acestea procurau paşapoarte cu date de identitate false, pentru persoane condamnate în Republica Moldova şi alte state. Cu ajutorul actelor de identitate eliberate de MAI s-au comis fapte de o gravitate deosebită în străinătate. Una dintre beneficiarele corupţiei din MAI, Galina Kravcenko, a ruinat o bancă din SUA prin obţinerea frauduloasă a unor credite de 118 milioane de dolari, specifică sursa.

În octombrie 2011 forţele de securitate ucrainene din Regiunea Odesa l-au lichidat în cursul unui schimb de focuri pe teroristul cecen Amran Dicaev. Teroristul era în acelaşi timp şi cetăţean al Republicii Moldova sub numele de Nicolai Tabac. Obţinerea cetăţeniei Republicii Moldova de către străini se face numai cu avizul ministerului, dar şi al Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova. După aprilie 2014, odată cu accesul fără vize al moldovenilor în UE, Dicaev-Tabac sau altul ca el ar fi putut pătrunde nestingherit în România, cu paşaportul eliberat de autorităţile de la Chişinău.

Totodată, George Scarlat a menţionat că în noiembrie 2012, Vitalie Proca, un asasin plătit din Republica Moldova, a rănit grav prin împuşcare un român în Bucureşti. Proca fusese condamnat pe viaţă pentru alte crime, dar a fost scos din puşcărie de corupta justiţie moldovenească. Ulterior, MAI i-a dat paşaport lui Proca, deşi legea interzice eliberarea de paşapoarte puşcăriaşilor aflaţi în libertate condiţionată, iar acesta, beneficiind de libertatea de mişcare asigurată de paşaportul eliberat ilegal, a comis tentativa de asasinat din Bucureşti. 

Expulzarea unui cetăţean european de către Republica Moldova

Miercuri 13 mai, cetăţeanul român George Simion, aflat la Chişinău, a fost reţinut pe stradă de ofiţeri ai Biroului Migraţie şi Azil, dar şi de ofiţeri ai Serviciului de Informaţii şi Securitate, conform declaraţiilor sale. Acesta a fost declarat indezirabil şi a fost escortat la frontieră. Dacă Simion are dreptate şi ofiţeri SIS au participat la reţinerea sa, atunci este o încălcare a legii, pentru că SIS are voie doar să documenteze activitatea unui cetăţean străin ce pune în pericol securitatea naţională şi apoi să solicite Biroului de Migraţie şi Azil expulzarea acestuia.

Serviciul de Informaţii şi Securitate are dreptul să reţină doar persoane care pătrund fără permisiune pe teritoriul pus sub pază specială al obiectivelor cu regim special, precum şi persoanele înarmate şi periculoase, or Simion a fost reţinut în faţa Liceului Gheorghe Asachi din Chişinău, care nu este obiectiv special, şi nici nu era înarmat.

Datorită faptului că Simion era organizatorul unui miting unionist ce urma să aibă loc pe 16.05.2015, opinia publică a presupus că acesta ar fi putut să fie motivul pentru care Simion este periculos a fost declarat indezirabil. Dar aceasta rămâne o simplă presupunere, pentru că SIS nu a anunţat concret motivele deciziei, adaugă analistul.

Problema nu constă în oportunitatea acestei decizii de expulzare, ori în caracterul acţiunilor lui Simion pe teritoriul Republicii Moldova. Este un caz în care poate fi constatată încălcarea drepturilor şi libertăţilor unui cetăţean european, pe teritoriul unui stat asociat cu UE. De asemenea, un caz ce relevă modul în care Republica Moldova înţelege să transpună acquis-ul comunitar în legislaţia sa, şi mai ales prevederile la care s-a angajat prin Acordul de Asociere la Uniunea Europeană.

Implementarea prevederilor din Acordul de asociere cu UE ar trebui să devină o prioritate în cadrul reformelor la care s-a angajat Republica Moldova.

Sursa: fumn.eu