„Sunt convins, prezidentul Dodon va deveni un caz celebru clinic în istoria psihiatriei. Este un caz perfect de studiu al disonanţei cognitive! Tipul care una spune şi în alta crede. Un fel de plânge, dar mănâncă cactus! Cică se luptă cu oligarhia, dar i-ar plăcea să fie şi el la masa „bogaţilor". Cu steaua un frunte, dar şi cu fundul mulat în pantaloni Armani. Debitează zilele acestea că nu e preşedintele tuturor. Sigur că nu e! Intuieşte că tot mai puţini îl „doresc" în fotoliul de prezident. Dar să delimitezi cetăţenii ţării în cei „buni", „creştini, familişti, tradiţionalişti, statalişti" şi cei „răi", „minorităţi de gen, religioase, etnice...". Şi pe deasupra să-i pui şi pe unionişti la "necetateni"... Asta e prea din cale afară!”, scrie Ion Sturza pe contul să de Facebook.

„Ştiu că o să fiu puţin rău aici, dar nu pot să nu constat – ai apucături şi adepţi din toate câte oleacă! Fă o plimbărică prin propriul partid, fracţiune şi o să vezi câte „minorităţi” o să găseşti! Şi e normal să fie aşa. Dodon-prezidentul ar trebui să ştie că nu sunt oameni răi sau buni, sunt oameni diferiţi! Şi că gradul de civilizaţie este echivalent cu gradul de toleranţă! E Dodon populist, perfid? Nu! Suferă de disonanţă cognitivă! Dovezi? Tu ditamai „creştin” umbli cu traista pe la toţi sultanii, paşalele şi caimacamii musulmani şi ceri, milogindu-te, să-ţi repare „palatul prezidenţial”?! Împarţi şi tu ce ai – insigne – prin Turcia, Iran, Turkmenistan, Dubai, Emirate şi... Coreea de Nord?! Dar de la Putin ceva – un chirpici, un „carandaş”? Nu-ţi plac unioniştii, dar te duci să tai panglici la grădiniţe reconstruite cu banii românilor din Ţară?! În concluzie, conflictele interioare ale domnului Dodon duc la automutilarea rămăşiţelor de bun-simţ, iar prostia i-o transformă în virtute. Aşa şi trăim, stimaţi moldoveni. Aşa şi votăm”, conchide Ion Sturza.