Politicianul povesteşte despre oraşul său de suflet, despre primul salariu, începutul carierei sale, despre cât de des vorbeşte cu fiii săi şi ce sfaturi le dă, cum a fost să trăiască 12 ani la un cămin studenţesc şi multe alte detalii din viaţa sa.

„Exact acolo, la Iaşi, în oraşul dragostei, am cunoscut-o îndeaproape pe viitoarea mea soţie.”

„Dacă am undeva un anumit regret este că atunci, în 1997, am ales să revin la Chişinău. Am avut posibilitatea să rămân la Iaşi, eventual la Bucureşti, şi astăzi poate eram un procuror şi mă ocupam şi de bandiţii de dincoace de Prut.”

„Nu este simplu să trăieşti la cămin, mai ales cu un copil, cu doi. Dar când nu ai altceva deasupra capului, te mulţumeşti cu asta. Cum eram la Procuratura de Transport, aş fi putut să profit de realităţile şi practicile pe la noi, sigur că aş fi putut să obţin şi un apartament, dar eu am preferat să rămân sărac şi curat, aşa cum m-a învăţat mama.”

„Copiii mei vor să vină acasă până vin acasă. Şi atunci când vin acasă - văd prin ce trec, văd toată nedreptatea. Ei sunt foarte atenţi la ceea ce se întâmplă în Moldova.” 

„Eu sunt un om credincios, sunt un familist încrezut, ştiu că libertatea mea trebuie stăpânită acolo unde începe libertatea altuia şi ţin la o respectare cât se poate de riguroasă a drepturilor fiecăruia.”