Potrivit experţilor, legea privind modificarea sistemului electoral obligă Guvernul în termen de 30 zile să formeze Comisia naţională pentru constituirea circumscripţiilor uninominale permanente. Termenul a expirat la 20 august, iar comisia nu a fost formată încă. Totuşi, la 18 august, adică cu două zile înainte de expirarea termenului limită, Ministerul Justiţiei a lansat spre consultări publice un Proiect de Regulament cu privire la activitatea acestei Comisii.

Regulamentul nu prevede componenţa nominală a Comisiei şi durata mandatului acesteia. În schimb, proiectul Regulamentului prevede modul de constituire şi organizare a Comisiei, drepturile şi obligaţiile membrilor Comisiei, atribuţiile preşedintelui şi secretarului Comisiei. Concomitent, proiectul stabileşte modul de organizare şi desfăşurare a şedinţelor Comisiei, modul de adoptare a deciziilor Comisiei.

Experţii atrag atenţia că această Comisie pentru constituirea circumscripţiilor uninominale va activa în baza propriului regulament aprobat de Guvern. Astfel, iniţiativa Guvernului de a reglementa activitatea unei comisii care conform legii se prezumă a fi independentă şi care urmează să-şi elaboreze propriul Regulament de activitate care doar tehnic urmează să fie aprobat de Guvern „nu înseamnă altceva decât ingerinţă directă în activitatea acestui organ şi intenţie de suprimare a independenţei acesteia”.

„Atribuirea dreptului de constituire a circumscripţiilor electorale uninominale permanente unui organ politic, şi anume Guvernului, care este subordonat majorităţii parlamentare, precum şi neincluderea hotarelor circumscripţiilor uninominale în corpul Codului Electoral este o deficienţă majoră a sistemului electoral mixt”, se spune în declaraţia semnată de cele două ONG-uri.

Experţii au semnalat şi ale deficienţe ale proiectului de Regulament care urmează a fi luate în calcul de către Comisia creată la etapa elaborării propriului Regulament:

1. Contrar prevederilor legale prevăzute de Codul Electoral, Guvernul a introdus o poziţie nouă pentru membrii comisiei şi anume: un reprezentant al partidului politic care a desemnat un candidat care la ultimele alegeri prezidenţiale a participat la al doilea tur de scrutin (p. 3, lit. f);

2. Nu este descrisă explicit şi definitiv procedura de revocare a membrilor. Iniţierea se face de către 1/3 din membri iar revocarea propriu-zisă nu este reglementată (p.12).

3. La p.18 este prevăzută poziţia de Preşedinte şi secretar al şedinţei (în cazul lipsei preşedintelui Comisiei) însă nu este descrisă o procedură de alegere a acestora. Pe de altă parte, norma de la p.18 vine în contradicţie directă cu prevederile p. 27 care stabileşte că în cazul imposibilităţii Preşedintelui comisiei de a participa la şedinţă, atribuţiile acestuia sunt îndeplinite de către Secretarul comisiei.

4. Admiterea adoptării deciziilor Comisiei cu votul majorităţii membrilor prezenţi ar permite adoptarea unor decizii de către practic o pătrime din membrii acestui organ (p. 29). Din acest considerent se propune ca adoptarea deciziilor să fie efectuată cu majoritatea membrilor aleşi.

5. Dat fiind faptul că sarcina de bază a Comisiei este constituirea circumscripţiilor uninominale permanente, considerăm oportun a delimita sau chiar exclude situaţiile şi deciziile care pot fi votate în mod secret (p.30).

6. Ridică semne de îngrijorare limitarea numărului de reprezentanţi ai organizaţiilor societăţii civile la numai un reprezentant comparativ cu reprezentanţii mediului academic care se pare că vor fi reprezentaţi de 3 persoane.