Îţi trebuie destulă răbdare şi imaginaţie pentru a sesiza şi, mai ales, a înţelege logica vieţii politice în Republica Moldova. Am văzut multe în aceşti ani ai independenţei noastre lipsite de orizont, însă luna iulie 2017 trebuie pusă de-o parte.
S-a votat într-o conjuraţie făţişă, a PD-ului Plahotniuc cu PSRM-ul Dodon, o lege electorală care va distruge fragila democraţie pluripartită din Moldova, deschizând calea unui regim autoritar, fără „sulemeneli legaliste”, şi unei revanşe proruseşti la viitoarele alegeri desfăşurate după noul sistem electoral. Coordonatorul guvernării şi cei 74 de deputaţi controlaţi cu stricteţe, au sfidat toate recomandările şi apelurile la bun-simţ şi la responsabilitate din partea instituţiilor europene, atrăgându-şi în consecinţă dezaprobarea fermă a Bruxelles-ului în raport cu acest mod, arogant şi duplicitar, de a face politică. Dispreţul guvernanţilor faţă de alegători, faţă de statul de drept şi ideea de transparenţă şi-a atins o nouă culme cu prilejul votării „mixtului”: a fost o execuţie parlamentară de doar patru minute.
Şi comentariul Ambasadei Statelor Unite, care a sperat că puterea de la Chişinău va lua în considerare apelurile organismelor europene, nu lasă dubii cu privire la dezamăgirea Washingtonului. Acum Vestul ştie exact cu cine are de a face şi cât de periculos este să mizezi pe o guvernare lipsită de valori, insensibilă la onoarea cuvântului dat.
Ziua de joi, în care s-a adoptat reforma electorală, a avut un scenariu şi o scenografie revoltătoare. Mitingul convocat de putere pe treptele Parlamentului, în pofida dezminţirilor din ajun ale unor exponenţi ai PD, a pus în valoare o veche metodă comunistă: relativizarea protestelor organizate de forţele democratice prin contramanifestaţii de susţinere. Lumea a fost adusă cu autocarele din raioane, mulţi nici nu ştiau cu ce scop, muzica din boxele mitingului pro-guvernamental era dată la maxim pentru a bruia vocile societăţii civile şi ale Opoziţiei antioligarhice. Şocantă a fost imaginea Parlamentului păzit de trei cordoane de carabinieri. Şocant era să o vezi pe Maia Sandu – preşedinta PAS, fost ministru al Educaţiei şi fost candidat la prezidenţiale, votată de circa 48% de cetăţeni la ultimele alegeri –, înconjurată de un zid de poliţişti în echipament greu, care nu o lăsau să intre în Parlament pentru a duce „slugilor poporului”, care tocmai se pregăteau să comită un atentat împotriva poporului, mesajul oamenilor adunaţi la protest. Şocant era să-l vezi pe Andrei Năstase, liderul Platformei DA, îmbrâncit de nişte paramilitari agresivi, doar pentru că încercase să le vorbească bugetarilor prezenţi la mitingul „pro-mixt” al puterii.
Dorind să demonstreze că se bucură de sprijinul „maselor largi, populare”, guvernanţii continuă politica de dezbinare, de instigare a unei părţi a populaţiei împotriva alteia. Dar nu poţi clădi un consens naţional pe o minciună, abisul între propagandă şi realitate se va adânci, va fi cu siguranţă vizibil şi la protestul anunţat de Opoziţie pentru data de 30 iulie.
Dezamăgirea Occidentului a fost cumva contrazisă de guvernul de la Bucureşti, care prin gura primului-ministru sosit vineri la Chişinău cu un nou lot de microbuze în beneficiul şcolilor basarabene, a declarat că schimbarea sistemului electoral este o chestiune internă, democratică, a Moldovei. Această atitudine a premierului român a fost criticată nu doar de liderii Opoziţiei proeuropene de la Chişinău, care deplâng lipsa de sprijin din partea României şi detaşarea oficialilor de la Bucureşti faţă de pericolul restaurării unui regim prorusesc în Moldova, odată cu adoptarea noului sistem electoral, ci şi de voci sonore din spectrul politic românesc, de parlamentari PNL şi USR, şi de influenţi analişti politici.
Fidelă tacticii sale de lansare de semnale menite să-i camufleze derapajele autoritariste, majoritatea parlamentară a adoptat a doua zi după instituirea mixt-ului o Declaraţie privind retragerea trupelor şi muniţiilor ruseşti din Transnistria – declaraţie comentată unanim drept una demagogică, lipsită de finalitate, mai slabă şi mai puţin convingătoare decât alte documente consacrate reglementării transnistrene, adoptate anterior de Parlamentul de la Chişinău. Şi ca să ne arate o dată în plus că nu este decât o manipulare, la o zi după votarea numitei Declaraţii, fruntaşul PD, Marian Lupu, a dat asigurări că aceasta nu este nicidecum împotriva Rusiei. Documentul, probabil, are mai degrabă o conotaţie… anti-marţiană.
Trebuia să iasă la rampă şi preşedintele ales cu cântec. Dodon a salutat bucuros votarea în Parlament a sistemului mixt, ca pe o victorie a sa personală şi a partidului său de suflet, PSRM, promulgând în câteva ore noua lege, iar a doua zi, disciplinat, a condamnat rezoluţia „antirusească” a majorităţii de strânsură. Şi-a rostit cuvenita porţie de imprecaţii la adresa Occidentului, cel care îşi însoţeşte finanţările cu pretenţii şi condiţionări „care ne înjosesc demnitatea”, apoi şi-a declarat afecţiunea pentru Rusia şi l-a invitat, „cu drag”, pe Rogozin, scandalosul şi vulgarul vicepremier rus, la aniversarea convenţiei de încetare a focului pe Nistru – o invitaţie, altfel, cât se poate de logică, adresată cuiva care se laudă că a luptat cu arma în mâini împotriva „naţionaliştilor români”, acum 25 de ani, apărând fruntariile „lumii ruse”.
Dodon face ce ştie mai bine: aţâţă spiritele, desfide societatea civilă care cere ca Rogozin să fie declarat persona non grata, supărându-i chiar şi pe unii reprezentanţi ai puterii (doar dacă indignarea lor nu e mimată) cu intenţia sa de a-i decora cu distincţii de stat pe soldaţii ruşi din Transnistria, într-un aşa-zis gest de reconciliere pe mormintele moldovenilor care şi-au dat viaţa pentru independenţa şi integritatea ţării.
Apoi, temperaturile acestui iulie torid au fost încinse de un nou scandal iscat de acelaşi Dodon, care a organizat la reşedinţa prezidenţială de la Condriţa o cumetrie, afirmă presa, în cinstea mezinului său, eveniment privat în care au fost implicate servicii ale statului şi cheltuieli a căror provenienţă mai trebuie cercetată. E o altă sfidare a lumii în care Dodon trăieşte prin procură, între o vizită la Moscova şi nişte vacanţe plătite de sponsori neştiuţi în locuri exotice. Presată de mass-media, Procuratura Anticorupţie a deschis o anchetă în siajul chiolhanului de la Condriţa, însă cum nimic în Moldova nu e ceea ce pare, bănuim că şi acest dosar se va sfârşi în coadă de peşte. Puterea nu are interesul să împingă lucrurile până la impeachment-ul socialistului, pentru a nu-şi pierde propria poliţă de asigurare.
Contextul aiuritor al ultimelor zile îl completează primarul de Chişinău, Dorin Chirtoacă, aflat de două luni în arest la domiciliu, căruia i se pregăteşte un „proces politic”, după cum declară, iată, şi liderii PL, arătând cu degetul la Plahotniuc. Celor care îi cer lui Chirtoacă să demisioneze pentru a nu permite PD-ului să preia fără alegeri şi capitala, primarul inculpat le răspunde brutal, umoral, necivilizat. Suntem într-un film aproape absurd – primarul e arestat, adepţii săi colectează în corturi semnături pentru demisia lui Dodon, difuzează ziare cu apelul „Să nu cedăm capitala!”, iar în timpul acesta socialistul jubilează alături de coordonatorul unei guvernări care se tot străduie să ne convingă că nu există (ca entitate malefică).
O tragicomedie moldoveană montată în luna iulie, când fronturi atmosferice venite din Sahara, explică meteorologii, fac aerul irespirabil.
Jurnal.md
