Abia peste jumătate de an la lumina zilei a apărut şi proiectul întitulat ”Conceptul reformei spitalelor în Republica Moldova”, care propune crearea unei reţele spitaliceşti regionale funcţionale, iar amplasarea spitalelor să fie determinate în dependenţă de aria de acoperire, dar şi de infrastructura deja existentă. Potrivit conceptului, urmează a fi înfiinţat un Spital Universitar, care urmează să devină un centru de excelenţă didactică şi de cercetare în domeniul medical autohton.

În linii generale reforma provede o descentralizare a tratamentelor simple şi o centralizare a tratamentelor complexe, cu stabilirea distanţei/timpului până la un spital de nivel superior (regional sau central) până la 70 kilometri / 60 minute.

Acest Concept se bazează pe o geografie divizată în 3 zone, care vor fi împărţite în 10 regiuni. Pentru fiecare regiune (Nord, Nord-Est, Nord-Vest, Centru-Est, Centru, Centru-Vest, Centru-Sud, Sud-Est, Sud-Vest, Sud) va fi câte un spital regional şi câteva spitale locale, iar termenii de implementare a acestei noi structuri spitaliceşti urmează a fi realizaţi în opt ani. În fond, cele 71 de spitale publice nu vor dispărea, ci vor fi reunite sub un management comun în doar 19 instituţii medicale, dintre care 11 vor fi regionale, 4 vor fi centrale şi 3 – specializate, toate în subordinea Ministerului Sănătăţii. În municipiul Chişinău vor exista două spitale regionale pentru adulţi şi unul pentru copii.

O reformă începută cu stângul

Deşi trebuia să asigure un grad înalt de transparenţă, cel puţin din considerentul că este un Proiect vital pentru naţiune, Ministerul Sănătăţii (autorul Conceptului) plasează documentul pe portalul guvernamental de dialog Particip.gov.md cu o zi înainte de prezentarea publică de către ministru (27 iunie), însă îl prezintă publicat cu data de 22 iunie, ”asigurând” astfel cel puţin 5 zile de ”transparenţă” înainte de prezentare.

Asta chiar dacă Legea privind transparenţa în procesul decizional cere autorităţilor publice centrale să publice materialele aferente proiectelor cu cel puţin 15 zile lucrătoare înainte de definitivarea procesului de decizie. Ulterior, Ministerul Sănătăţii a solicitat părţilor interesate expunerea opiniilor şi a comentariilor aferente Conceptului până în data de 11 iulie curent.

EuroPass aminteşte că despre reforma spitalelor se discută de mai bine de 15 ani, ultima tentativă de a promova un sistem similar de gestionare centralizată spitalicească a eşuat în 2013, reforma fiind condusă atunci de Andrei Usatâi, dar respinsă de Parlament cu menţiunea ca fiind ”defectuoasă”. Tot atunci Legislativul a cerut şi un document relevant de reformare a spitalelor.

Lipsa de consecvenţă a lichidat viziunea reformei

Autorii documentului actual nu a anunţat, nici măcar estimativ, fondurile necesare pentru realizarea reformei sau resursele care vor putea fi economisite în urma implementării Conceptului prezentat.

Cu atât mai mult nu spun nimic nici despre costurile unei astfel de reforme, una care de altfel este extrem de necesară.

Este incertă şi soarta personalului medical managerial, dar şi a medicilor rămaşi fără funcţie în urma organizării sistemului spitalicesc, reformă care urmează a fi încheiată în 2024.

În plus Conceptul reformei spitaliceşti, promovate de Ministerul Sănătăţii, are o slabă fundamentare legislativă şi nu a fost elaborat temeinic. Despre aceasta ne sugerează faptul că, cu mai puţin de jumătate de an în urmă, nu exista o viziune consolidată a autorităţilor centrale privind reforma sistemului naţional de spitale.

În cadrul întrevederii din februarie 2017, cu Consiliul raional Soroca şi cu medici din raion, ministra Sănătăţii, Ruxanda Glavan anunţa că sistemul spitalicesc urma să fie organizat în trei nivele – local (orientat spre tratarea maladiilor cronice), regional (chirurgie, maternitate etc.) şi central sau zonal (2 la număr), împărţite în 2 zone – de Nord, care urma să deservească 1,4 milioane de cetăţeni şi din Chişinău, cu o arie de 1,9 milioane de cetăţeni.

Mai mult! Cu un an în urmă, în cadrul unui interviu pentru Radio Europa Liberă, ministra vorbea despre demararea reformei spitaliceşti prin proiecte pilot în spitale din Leova sai Cimişlia, idee dată uitării.

Acum, conceptul reformei prevede divizarea sistemului spitalicesc în cele 10 zone geografice. Iniţial chiar, conceptul (draftul reformei) era formulat voalat, propunând mai mult redenumiri de instituţii, fără reforme esenţiale a numărului de paturi sau lucrări de infrastructură.

Deşi în cadrul aceluiaşi interviu pentru Radio Europa Liberă Ruxanda Glavan dădea asigurări de ajutorul experţilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi de asistenţa tehnică a Băncii Mondiale, ulterior nu a fost prezentat nici un studiu actualizat de fezabilitate al reformei spitaliceşti, dar nici soluţii optime de argumentare a numărului de spitale. Mai ales că se continuă pe ideea unei reforme naţionale, despre care însăşi Ministra spune că: ”a face o reformă la nivel de ţară înseamnă un risc prea mare, atunci când eviţi etapa de pilotare”.

Argumente populiste

La fel cum nu a fost demonstrată fezabilitatea conceptului de 9 spitale regionale promovat în 2012 de ministrul Usatâi, sau a celui de 2 spitale promise de fostul ministru Mircea Buga (actualul principal consilier în sănătate al premierului Pavel Filip), Conceptul actual riscă să devină unul populist în condiţiile în care datele prezentate în Proiect nu sunt ”cele mai proaspete”, iar o diagnostică bine argumentată a reformei, susţinută prin careva studii de fezabilitate, nu avem.

Or reforma implică o perioadă lungă de timp (de 8 ani), ceea ce sugerează, încă o dată, posibilitatea unei lipse de strategie (şi resurse) cum am mai văzut nu o dată în cazul altor Strategii precum cea de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei, Programul ”Satul Moldovenesc” etc.

Cât face de exemplu faptul că autorii scot la categoria ameninţări pentru realizarea reformei pe prim plan nu calitatea serviciilor sau încrederea scăzută a populaţiei în actualul sistem spitalicesc, ci situaţia geopolitică (!).

În plus nu este deloc clar dacă au fost luate în consideraţie măcar recomandările şi studiile pe domeniu realizate mai recent (spre deosebire de cele din 2013 de exemplu).

În acest sens un exemplu bun ar fi analiza realizată cu suportul oficiului de ţară al fundaţiei Friedrich-Ebert-Stiftung (2014), care abordează guvernanţa spitalelor publice în contextul reformelor de sănătate în Republica Moldova. Aici autorii punctează soluţii la diferite niveluri de politici privind guvernanţa spitalicească şi recomandă, printre altele, reducerea competenţelor Ministerului Sănătăţii în guvernanţa spitalului public, reformarea Consiliului de administraţie al spitalului public ş.a. măsuri bine argumentate ce merită a fi puse în ecuaţia reformei spitaliceşti.

În cadrul tentativei de reformă spitalicească din anul 2013, în baza raportului Proiectului „Servicii de sănătate şi asistenţă socială”, finanţat de Banca Mondială, era cel puţin clar câţi doctori corespund necesităţilor, câţi trebuie reprofilaţi şi câţi lipsesc. În plus, s-a prevăzut numărul necesar de doctori, în funcţie de numărul celor care urmează să se pensioneze.

Un raport mai recent (2016), analizând reforma spitalicească releva o lipsă totală de susţinere a reformei de către medicii din sistem şi puncta că o problemă majoră în calea reformării o va constitui faptul că promotori reformei spitaliceşti nu s-au asigurat de sprijinul profesionaliştilor din domeniu.

Aceeaşi problemă, care pare la moment fără acoperire şi argumente în Concept, ţine de cerinţa Primului-ministru încă înainte de definitivarea Proiectului care, făcând referire la managementul spitalelor, a relevat stringenţa aprobării unui nou model de guvernanţă a instituţiilor medicale şi de coordonare teritorială a acestora.

O reformă fără consens

Urmând să demareze deja această lună, Reforma a venit cu un concept criticat aprig de experţii din domeniu. Printre punctele stringente aceştia enunţă lipsa unor argumente clare pentru o reformă de aşa anvergură, lipsa consultării unor modele europene în care reforma spitalicească a for mult mai optimizată, sau lipsa de viziune reieşind din condiţiile demografice ale Republicii Moldova.

Neclarităţile şi declaraţiile contradictorii legate de Conceptul reformei spitaliceşti se amplifică pe fundalul unei lipse de senzaţii de consens între curatorii proiectului, întrucât Ministerul Sănătăţii nu a avut o retorică clară şi constantă pentru pregătirea opiniei publice aferent reformei.

Mai mult, în primăvara anului curent, prezentând intenţiile anuale, responsabilii Ministerului nu au făcut declaraţii despre Reformă ca fiind una din priorităţile anului 2017, astfel că nu este clar cât de mult s-a lucrat în comun la nivel instituţional şi cât de fezabil este actualul Concept al reformei spitaliceşti. Pe fundalul acestor aspecte manipulatorii, Ministerul Sănătăţii grăbeşte lucrurile şi spune că deja în luna august toate spitalele vor trece sub gestionarea sa.

Solicitat de Radio Europa Liberă, deputatul Octavian Grama (fost Viceministru al Sănătăţii) menţionează că este nevoie de o reformă profundă a sistemului spitalicesc, însă este important a înţelege cum va fi înfăptuită această reformă, dar este şi necesar de luat în calcul şi opiniile profesioniştilor din domeniu. În plus, spune deputatul, în opinia sa, ar trebui totuşi de redus numărul de spitale, iar consensul atins asupra reformei să fie unul mai larg.

La rândul său, Ministra Glavan afirmă: ”Noi vorbim despre un concept de reformă. Acum suntem la etapa de discuţii publice. Noi o să definitivăm conceptul, îl aprobăm în Guvern şi, după aprobarea acestuia în Guvern, demarăm primii paşi din planul de acţiuni propus.”

Astfel s-au încins spiritele în societate, dat fiind importanţa reformei şi lipsa ei de transparenţă. Mass-media a relatat şi despre rezistenţa managerilor de spitale, a cadrelor medicale, despre reforme în teritoriu şi despre eventuale sistări a activităţii unor spitale, creând valuri de nemulţumiri şi panică pe un fundal de dezinformare.

Toate acestea denotă că reforma a pornit cu stângul şi riscă să fie aruncată la gunoi, în condiţiile în care sistemul are nevoie de reformă şi de modernizare la cerinţele zilei.