„Relaţiile dintre Vladimir Plahotniuc şi Igor Dodon sunt în realitate de altă factură. Chiar dacă uneori cu cuţitele ascunse la spate, înţelegerile dintre cei doi sunt la ordinea zilei, strategice, profunde şi elocvente. Tandemul dintre Plahotniuc şi Dodon este vechi şi bazat pe legături nu tocmai principiale, care merg de la politică la marile privatizări de la stat ale lui Plahotniuc pe când Igor Dodon era la conducere Ministerului Economiei”, mai spune analistul.
 
„Principala acţiune de manipulare a liderilor de la putere de la Chişinăului în acest moment este să ne convingă că în Republica Moldova există o polarizare evidentă care capătă dimensiuni politice, geopolitice şi chiar morale: Binele şi Răul, Vestul şi Estul, pro-românii şi anti-românii. Expresia acestor tabere ar fi majoritatea guvernamentală girată de Partidul Democrat (Vladimir Plahotniuc) şi Preşedinţia (Igor Dodon).  Cele două entităţi politice sunt ireconciliabile din toate punctele de vedere, se luptă surd, dacă nu de-a dreptul explicit, pe scena politică moldovenească, căci reprezintă puncte de vedere diametral opuse”, adaugă Dan Dungaciu.

Potrivit autorului, binomul Plahotniuc-Dodon nu poate livra la nivel public ceea ce populaţia aşteaptă: perspective, bunăstare, siguranţă, demnitate umană. „Şi nici nu va reuşi să facă asta până la alegerile parlamentare. Semnalele primite de la Parlamentul European arată că imaginea externă a R. Moldova se şubrezeşte, şi asta e fundamental pentru percepţia publică internă: dacă nici Occidentul nu se mai face că îi crede, de ce să ne mai prefacem noi? Asta înseamnă un impuls pentru protest public şi politic”.

Totodată, Dan Dungaciu spune că „parteneriatul strategic dintre cei doi continuă şi după alegerile prezidenţiale, enumerând şi câteva elemente ale acestui tablou”:
 
„Susţinerea politică a lui Plahotniuc pentru candidatul prezidenţial Dodon. La alegerile prezidenţiale din Republica Moldova, Vladimir Plahotniuc a votat cu şi l-a sprijinit pe Igor Dodon, asta în pofida declaraţiilor pentru presă”;
 
„Numiri de ambasadori. Primul pas evident în care preşedintele Igor Dodon a fost luat în serios a fost oferirea oamenilor săi a două poziţii strategice de ambasadori în spaţiul fost-sovietic, respectiv Ambasada Republicii Moldova în Federaţia Rusă (Andrei Neguţă, consilier al Preşedintelui Dodon) şi Ambasada Belarusului (Victor Sorocean, deputatul socialist). Prin aceste poziţii Igor Dodon s-a întărit politic în primul rând în perspectiva alegerilor parlamentare din 2018”;
 
„Numirea omului lui Plahotniuc la Moldova Gaz. Un element crucial în înţelegerea nu doar a relaţiei Vladimir Plahotniuc – Igor Dodon, dar şi a configuraţiei politicii interne şi externe moldoveneşti este numirea, pe 9 februarie 2017, a omului lui Vladimir Plahotniuc, Vasile Botnari (foto dreapta), la şefia Moldogaz. Două lucruri sunt esenţiale aici”.

„Numirea judecătorului de la Curtea Constituţională şi negocierea listelor de judecători. Pe data de 3 mai 2017, guvernul a aprobat numirea Victoriei Iftodi în funcţia de Judecător la Curtea Constituţională (CC), pe un termen de şase ani”;

„Schimbarea sistemului electoral. Binomul Plahotniuc-Dodon a ieşit cel mai bine l-a suprafaţă cu ocazia schimbării sistemului electoral din RM. Liderul PDM, Vladimir Plahotniuc, a anunţat luni, 6 martie, despre iniţierea unei campanii de informare privind necesitatea implementării sistemului electoral uninominal. Se fac „sondaje” de opinie care ar arăta că populaţia doreşte acest lucru în proporţie de circa 80%, se declanşează o campanie mediatică extrem de consistentă (şi costisitoare). Argumentul politic al votului uninominal sunt evidente pentru Vladimir Plahotniuc şi partidul său. Confruntat cu perspectiva reală de pierdere a alegerilor parlamentare, fără perspective de a atrage electorat suficient inclusiv pentru o coaliţie de guvernare majoritară, se optează pentru... schimbarea regulilor de joc. Salvatorul lui Vlad Plahotniuc nu este altul decât... Igor Dodon. Adică partidul acestuia, respectiv Partidul Socialiştilor”;

„Transferul către Igor Dodon a clădirii preşedinţiei. Chestiune reconfirmată şi recent printr-un gest fără precedent. Pe 24 mai, guvernul Republicii Moldova a satisfăcut ambiţiile preşedintelui Igor Dodon şi i-a transmis clădirea preşedinţiei. Evident, decizia vine în urma unei negocieri (mai ales că anterior se refuzase asta)”.

„Expresia a pune „macaroane pe urechi” îţi vine imediat în minte când citeşti ultimul interviu al lui Vladimir Plahotniuc acordat presei de la Bucureşti. Titlul este semnificativ, apare în ultimul paragraf al interviului (despre multe şi despre nimic, altminteri) şi acesta a fost de fapt unica raţiune a interviului: „Vladimir Plahotniuc: România trebuie să ignore declaraţiile provocatoare ale lui Dodon/ interviu”, continuă analistul.

„Mesajul principal pentru Bucureşti este deci de „a-l ignora pe Igor Dodon”. Am văzut cum l-a ignorat până acum Vladimir Plahotniuc pe Igor Dodon: l-a ajutat să devină preşedinte, i-a pus doi oameni ambasadori în zone strategice, negociază împreună lista de judecători, negociază cu el numirea directorului de la Moldova Gaz, schimbă împreună sistemul electoral, îi oferă palatul prezidenţial etc. De fapt, raţiunile interviului sunt următoarele: Intervenţia lui Vladimir Plahotniuc vine la o zi dup ce guvernul de la Chişinău îi oferă lui Igor Dodon Palatul Prezidenţial. Probabil ca să contracareze eventuale reacţii şi ca urmare a unor întrebări deja puse de unii dintre oficialii de la Chişinău, probabil excedaţi de aceste duplicităţi, Vladimir Plahontiuc oferă un interviu presei române pentru a calma spiritele şi a minimaliza parteneriatul său scandalos cu Igor Dodon. Adică, „macaroane pe urechi”. De remarcat că interviul este exclusiv pentru presa de la Bucureşti, deci pentru oficialii români”, conchide Dan Dungaciu.