Ce va raporta de această dată Guvernul moldovean la Bruxelles şi cât de convingătoare vor răsuna performanţele pe fundalul eşecurilor la capitolul reforme? Anticipând evenimentul, DW a realizat o analiză a procesului de implementare a Acordului de Asociere RM- UE în ultimii doi ani, cum avansează Republica Moldova şi de ce rămâne restanţieră.

Blocaţi în lupte politice

27 iunie 2014 a fost o zi istorică pentru R. Moldova. La Bruxelles se semna Acordul de Asociere cu UE, document care promitea transformarea Republicii Moldova într-un stat european exemplar şi o poveste de succes împlinită. De atunci, satele din Moldova s-au umplut de steaguri europene şi promisiuni că într-o zi va fi mai bine. La scurt timp însă, chiar în toamna aceluiaşi 2014, din sistemul bancar moldovenesc s-au furat aproape 1 miliard de dolari, fraudă care a provocat o criză economică de proporţii, iar din următorul an o încetinire a procesului de implementare a Acordului de Asociere RM-UE. Din lipsă de progres în investigarea fraudei bancare, UE şi-a suspendat asistenţa directă bugetară pentru Chişinău. Au urmat proteste în masă, crize politice şi dificultăţi în relaţia cu UE. 

Dialogul cu UE s-a schimbat la începutul lui 2016, după alegerea unui nou Guvern, care şi-a reconfirmat angajamentele privind implementarea Acordului cu UE. Din acel moment, în pofida nivelului redus de încredere, UE a reluat cu prudenţă dialogul cu Moldova, arătând din deget „elevilor nedisciplinaţi” din politica moldovenească. Astfel, în prima jumătate a anului 2016, agenda relaţiilor RM-UE în mare parte s-a concentrat pe realizarea Foii de parcurs privind reformele prioritare, iar la 28 decembrie 2016 a fost semnat Planul Naţional de Acţiuni pentru Implementarea Acordului de Asociere 2017-2019 (PNAIAA). Totodată, FMI, UE şi România au reluat asistenţa financiară pentru Chişinău în schimbul unor acţiuni şi reforme concrete. 

La scurt timp, în ianuarie 2017, Guvernul moldovenesc a prezentat un raport privind implementarea Acordului cu UE. Potrivit acestuia, în perioada 2014-2016, din toate acţiunile planificate, au fost realizate aproximativ 74%, adică din 1782 de acţiuni planificate 478 nu au fost realizate, iar R. Moldova se angajează să îndeplinească restanţele cât de curând posibil.

În pofida cifrelor prezentate partenerilor europeni, progresul pe implementarea Acordului cu UE nu este vizibil, experţii de la Chişinău explicând că rezultatele prezentate de Guvern sunt mai mult cantitative decât calitative. Potrivit unui raport alternativ realizat de Institutul pentru Politici şi Reforme Europene (IPRE), rata generală de îndeplinire a PNAIAA până la 31 decembrie 2016 este mult mai mică - de doar 63,1%.

Iulian Groza, directorul executiv IPRE şi fost viceministru al Afacerilor Externe şi Integrării Europene, consideră că efectele Acordului de Asociere cu UE nu sunt resimţite de cetăţeni deoarece politicienii au politizat excesiv procesul, iar unele reforme sunt aplicate cu întârziere şi defectuos.

„Dacă ne referim la factorii care încetinesc implementarea, aceştia sunt: capacitatea slabă a instituţiilor publice şi lipsa voinţei politice în realizarea Acordului. Astfel, voinţă politică în implementare angajamentelor Acordului există atunci când guvernarea face o presiune permanentă pe autorităţi ca acestea să genereze rezultate. Am observat această presiune anul trecut, în cazul realizării Foii de parcurs, când autorităţile, opinia publică şi partenerii şi-au îndreptat atenţia pe implementare, acţiunile fiind îndeplinite mai rapid. Pentru ca cetăţenii să-şi restabilească încrederea în opţiunea europeană, autorităţile trebuie să realizeze programele de dezvoltare a ţării, să soluţioneze problemele din sectorul justiţiei şi anticorupţiei, să eficientizeze funcţionarea instituţiilor de stat, să amelioreze climatul de afaceri etc. Clasa politică trebuie să vină cu voinţă politică pentru reforme complicate, care să asigure schimbarea din rădăcini a anumitor sisteme. Dacă vom perpetua pe abordarea geopolitică, societatea va rămâne divizată, partidele îşi vor consolida poziţiile în limita intereselor lor şi astfel nu vom ajunge nicăieri”, a declarat pentru DW Iulian Groza.

Corupţia şi justiţia defectă blochează integrarea europeană

Potrivit aceluiaşi raport prezentat de autorităţi, rata de armonizare a legislaţiei naţionale în conformitate cu angajamentele asumate pentru întreg Acordului de Asociere este de 34%, printre care o multitudine de acte legislative în domeniile justiţiei şi anticorupţiei. Cu toate acestea, potrivit analiştilor de la Chişinău, depolitizarea instituţiilor publice, eficientizarea justiţiei, combaterea corupţiei la nivel înalt, rămân a fi în continuare printre principalele probleme ale ţării. Acest fapt este confirmat şi de sondajele de opinie din anul 2016, dar şi de rapoartele internaţionale independente, care atestă o scădere drastică a încrederii societăţii în actuală guvernare. Astfel, potrivit unui raport elaborat de Transparency International, Republica Moldova a coborât în clasamentul indicelui percepţiei corupţiei 20 de poziţii, fiind plasată pe locul 123 din 176 de ţări evaluate.

Vladislav Gribincea, preşedintele Centrului de Resurse Juridice din Moldova, este de părere că datorită încrederii scăzute în autorităţile publice nu există certitudinea că legile aprobate vor genera efectul scontat, iar cei care promovează reformele nu cred că acestea vor aduce rezultatul aşteptat.

„Prima chestie simptomatică pentru întreaga ţară este că noi adoptăm legi pe care nu le respectăm. Avem legislaţie foarte bună, dar şi o mare iezitare în a respecta spiritul acestei legislaţii. Un exemplu clasic din domeniul justiţiei este selectarea şi promovarea judecătorilor. Avem o lege din 2012 care spune că numirea şi promovarea se face în bază de merit, iar Consiliul Superior al Magistraturii numeşte şi promovează judecătorii după cum îi place, ceea ce este o incoerenţă clară dintre spiritul legii şi practică. Atunci când insituţia care trebuie să asigure buna funcţionare a justiţiei nu respectă spiritul legii, este greu de crezut că judecătorii de prim nivel vor avea o abordare exemplară. Mai sunt şi alte cauze. De exemplu, reformele structurale generează efecte peste câţiva ani, dar trebuie să recunoaştem că reformele în justiţie trebuiau să înceapă în 2011, iar după şase ani un mic rezultat ar trebui să fie vizibil. În opinia noastră sunt mai multe probleme serioase în domeniul justiţiei şi anticorupţiei, care trebuiesc soluţionate de urgenţă. Printre acestea, menţionate şi în raportul de la Bruxelles sunt: selectarea şi promovarea judecătorilor, reforma Curţii Supreme de Justiţie, disciplina judecătorilor, atitudinea faţă de judecători. Dacă e să vorbim despre combaterea corupţiei, o problemă rămâne independenţa procurorilor”, a comentat în exclusivitate pentru DW, Vladislav Gribincea.

Economia dependentă de UE

Nici pe domeniul economic guvernarea de la Chişinău nu a avansat. În pofida adoptării unor reforme esenţiale şi a reluării finanţării externe, UE sugerează politicienilor moldoveni necesitatea unei investigaţii suplimentare pentru a-i aduce în faţa justiţiei pe cei care se fac vinovaţi de frauda bancară. Totodată, se constată că mediul de afaceri este în continuare afectat de corupţie, nu se fac investiţii şi nu se creează suficiente locuri de muncă. Din această cauză, oamenii sunt constrânşi de sărăcie şi pleacă peste hotare în căutarea unui loc de muncă.

O situaţie mai bună se atestă în domeniul comerţului. Astfel, potrivit unui raport elaborat de Bruxelles, UE şi-a consolidat poziţia de principal partener comercial al Republicii Moldova - 63 % din exporturile ţării se realizează în UE, iar 50 % din importuri provin din spaţiul european. Cu toate acestea, produsele „Made in Moldova” nu au reuşit să cucerească deocamdată piaţa europeană, aceasta fiind tot o mare restanţă a actualei guvernări.

Potrivit lui Stanislav Madan, expertul companiei de consultanţă „Business Inteligent Services”, procesele economice sunt politizate, mediul de afaceri suferă şi în consecinţă nu se dezvoltă economia ţării.

„În primul rând nu putem face abstracţie de contextul în care a intrat în vigoare Acordul de Liber Schimb cu UE. Atunci, noi am avut instabilitate politică, criză bancară, care indiscutabil au avut o influenţă. Aceasta nu a permis întreprinderilor autohtone să beneficieze de oportunităţile oferite de Acordul de Asociere, pentru că dacă urmărim cifrele vedem că exportatorii noştri nu au întâmpinat bariere în calea exportului. Dacă analizăm numărul exportatorilor moldoveni de până şi după semnarea Acordului, vedem că cifra a crescut cu 30%. La fel s-a lărgit şi gama de produse exportate cu circa 20%, adică cu peste 2000 de poziţii tarifare. Din perspectiva deschiderii pieţei europene şi a diversificării produselor, lucrurile au mers bine chiar şi în aceste condiţii. Problema este cum putem maximiza efectele ca să avem această creştere a exporturilor?  Cu siguranţă perioada a fost una dificilă pentru că orice intrare pe piaţa UE este complicată, deoarece înseamnă investiţii noi şi o presiune mai mare pe capitalul circulant”, a conchis expertul.

Concluzie

Incapacitatea şi falsitatea clasei politice de la Chişinău a dus la scăderea încrederii societăţii în integrarea europeană şi a beneficiilor pe care le oferă UE. Această dezamăgire a fost demonstrată în cadrul ultimilor alegeri prezidenţiale din toamna anului 2016, când pe fundalul unei crize politice şi datorită mesajelor populiste, numărul cetăţenilor eurosceptici s-a majorat, iar alegerile au fost câştigate de un candidat de orientare pro-rusă. În acest context, Consiliul de Asociere UE-RM trebuie să fie un nou prilej de a aduce aminte guvernanţilor moldoveni că reformele nu se fac doar pe hârtie şi că ziua în care oamenii trebuie să le vadă deja a venit.