În partea cealaltă de Nistru, la Tiraspol, în baza unui „decret” al şefului grupării separatiste, Vadim Krasnoselski, este marcată „ziua începutului respingerii agresiunii ample a Republicii Moldova” împotriva autoproclamatei republici moldoveneşti nistrene. Prin acelaşi decret, semnat la sfârşitul lunii februarie 2017, Krasnoselski a instituit „ziua Rusiei” în calendarul sărbătorilor oficiale din Transnistria. Mai mult, miercuri, pretinşii deputaţi de la Tiraspol au adoptat în prima lectură o iniţiativă care stabileşte arborarea pe clădirile administrative din regiunea transnistreană a drapelului Federaţiei Ruse alături de „steagul transnistrean”. Autorii iniţiativei argumentează că decizia are la bază dorinţa „poporului” regiunii de a se uni cu Rusia, exprimată la „referendumul” (nerecunoscut de nimeni) din 17 septembrie 2006.

Războiul de la Nistru a izbucnit la 2 martie 1992 după ce un detaşament de cazaci, înarmaţi de fosta Armată a 14-a a Rusiei, au atacat secţia de poliţie din Dubăsari, luând ostatici 32 de poliţişti. Ulterior, în 2003, preşedintele de atunci al Dumei de Stat a Rusiei, Ghennadi Selezniov, a recunoscut, în cadrul unei conferinţe de presă la Chişinău, că „Rusia a fost nevoită să declanşeze războiul de la Nistru, pentru a zădărnici unirea Moldovei cu România”.

În pofida angajamentelor internaţionale asumate de a-şi retrage militarii şi armamentul din regiunea transnistreană, încălcând statutul de neutralitate al Republicii Moldova, Rusia continuă şi astăzi să-şi menţină armata pe teritoriul Republicii Moldova. Militarii ruşi proptesc fiabilitatea autoproclamatei republici şi fac imposibilă reintegrarea Moldovei.

Istoric

Primul „preşedinte” al autoproclamatei republici transnistrene a fost Igor Smirnov. Acesta a venit în Republica Moldova în 1987, împreună cu un grup de rusofoni, pentru a ocupa funcţia de director al uzinei „Elektromaş” din Tiraspol. În 1989, Smirnov a reuşit să coaguleze mai multe colective de muncitori, speriind oamenii că proaspăt suverana RSSM va încerca să se reunească cu România şi să atragă Transnistria după sine. La 2 septembrie 1990, Transnistria şi-a declarat separarea de Moldova, iar peste doi ani separatiştii, înarmaţi de Armata a 14-a a Rusiei, au început să ia cu asalt sectoarele de poliţie şi instituţiile guvernamentale din regiunea transnistreană, fapt ce a condus la izbucnirea războiului.

La 3 decembrie 1991, Armata a 14-a a ocupat oraşele Grigoriopol, Dubăsari, Slobozia, Tiraspol şi Rîbniţa. Astfel, dacă Guvernul Moldovei ar fi dorit să introducă trupe în acele oraşe, pentru a preveni separarea, acestea s-ar fi confruntat cu trupe ruseşti. Jurnaliştii de la Chişinău au obţinut inclusiv documente din Federaţia Rusă care confirmă livrarea de armament din depozitele Armatei a 14-a către gardiştii transnistreni şi cazacii mercenari. În total, războiul s-a soldat cu cel puţin 1000 de morţi.

La 21 iulie 1992 luptele au luat sfârşit şi Moldova a semnat un acord de încetare a focului cu Federaţia Rusă. Documentul a fost semnat la Moscova de preşedintele Federaţiei Ruse, Boris Elţin, şi cel al Moldovei, Mircea Snegur. Acel acord prevede, între altele, stabilirea unei forţe de pacificare cu includerea forţelor moldoveneşti, ruseşti şi transnistrene, retragerea treptată a Armatei a 14-a şi stabilirea unei zone economice libere la Bender. În anii care au urmat, conflictul armat s-a răcit şi s-a transformat într-un conflict îngheţat, iar armata rusă nu a mai plecat din regiunea transnistreană.

Străin, parcă, de aceste realităţi, preşedintele pro-rus al Republicii Moldova, Igor Dodon, a declarat că Moldova ar trebui să-şi ceară scuze de la Transnistria pentru războiul din 1992, iar cu o lună în urmă s-a întâlnit cu şeful grupării separatiste, Vadim Krasnoselski, a depus flori la monumentul de la Bender al cazacilor mercenari (construit în locul unui fost cimitir românesc) şi i-a permis lui Krasnoselski să umilească, prin el, întreaga Moldovă.

În 2010, Parlamentul de la Chişinău a proclamat ziua de 2 martie „Zi a Memoriei”. Şi în acest an, mii de oameni s-au adunat joi în Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău, pentru a comemora eroii căzuţi pentru integritatea teritorială a Republicii Moldova. Oamenii au mers într-un marş până la Complexul memorial „Eternitate”, unde au depus flori la monumentul „Maica Îndurerată”, înălţat în memoria celor căzuţi în luptele de la Nistru.

Igor Dodon nu a ratat ocazia să defileze public prin faţa mulţimii, lăsându-se fotografiat şi filmat cum depune flori la monumentul eroilor, alături de şeful Legislativului şi primul ministru.