Acesta a fost anul în care românii l-au descoperit pe Igor Dodon, aducându-l, graţie unor mecanisme foarte abile ale propagandei ruse, de nenumărate ori în prime time-ul buletinelor de ştiri din România, în care, de cele mai multe ori, acesta comunica ştiri fără substanţă sau având în spate fake news-uri. Aparatul de propagandă al oligarhului Plahotniuc a avut grijă ca în toată această perioadă să ne comunice false războaie strategice cu Federaţia Rusă şi a opacizat foarte bine problema de fond din Republica Moldova, astfel că puţină lume în România a înţeles ce se întâmplă cu adevărat la est de Prut.Iurie Leancă, liderul proaspăt înfiinţatului Partid Popular European din MoldovaPolitica de pe Bîc se românizează

Scena politică de la Chişinău a suferit modificări în zona partidelor unioniste. Imediat după alegeri, graţie nemilosului scor de 1,8 la sută, liberalii lui Ghimpu au început un proces de destrămare a formaţiunii care în ultimii ani ţinuse stindardul unionist în parlamentul Moldovei. Fostul ministru al Transporturilor şi al Apărării Anatol Şalaru (un fel de Miron Mitrea al anilor 2000 din România) a dezertat din partid şi a format o nouă formaţiune ce avea să devină culcuşul fostului preşedinte al României Traian Băsescu. Interesant în această manevră este faptul că Anatol Şalaru invocă toate motivele din lume pentru a se desprinde de liberali (care la acea oră erau la putere cu oligarhul Plahotniuc), dar nu pomeneşte nicio vorbă despre oligarh şi statul capturat. La începutul anului, liberalii lui Ghimpu sunt aruncaţi din barca puterii, iar în locul lor este primit proaspăt înfiinţatul Partid Popular European din Moldova al lui Iurie Leancă. În tabăra extraparlamentară, cele două partide care la alegerile prezidenţiale şi-au unit forţele pentru candidatul Maia Sandu, Partidul Acţiune şi Solidaritate şi Partidul Platforma Dreptate şi Adevăr, s-au regrupat şi-au dus în acest an o luptă inegală pentru salvarea democraţiei Moldovei. Au făcut mitinguri împotriva schimbării Codului electoral, s-au bătut cu puterea pentru controversate proiecte legislative, cum ar fi punerea pe umerii cetăţenilor moldoveni a deficitului cauzat de furtul miliardului, sau o altă lege controversată, promovată în acest an, cea a liberalizării circulaţiei capitalului (lege care practic vinde cetăţenia moldovenească celor care investesc în Moldova).

Aceste două partide de opoziţie au format singura rezistenţă reală împotriva puterii. În zorii anului 2017, aveam să vedem primele semne ale târgului netransparent dintre socialistul Igor Dodon şi oligarhul Plahotniuc, târg care a stat în spatele sprijinului democraţilor pentru Dodon în alegerile prezidenţiale şi pe care l-am numit atunci „Binomul Plahotniuc – Dodon“. Odată uns preşedinte al Republicii Moldova, Igor Dodon primeşte un cadou de la guvernul lui Plahotniuc, şi anume numirea lui Andrei Neguţa, apropiatul lui Igor Dodon, ca ambasador la Moscova. La scurt timp, Gazprom, din poziţie de acţionar majoritar al Moldovagaz, îl acceptă pe fostul ministru al Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor Vasile Botnari, personaj loial lui Plahotniuc, în calitate de director general al companiei moldoveneşti. Dar cea mai importantă realizare a „binomului“ avea să vină la mijlocul anului, când democraţii lui Plahotniuc, împreună cu socialiştii lui Igor Dodon şi cu sprijinul popularilor europeni ai lui Leancă, trec prin parlamentul Moldovei o nouă lege electorală, ce schimbă radical şansele partidelor de opoziţie şi proeuropene de a mai accede în viitorul parlament. Legea presupune alegerea parlamentarilor Republicii Moldova în felul următor: jumătate de parlament urmează să fie ales pe liste, în cealaltă jumătate urmează să se aplice votul uninominal într-un singur tur, iar parlamentarii să fie aleşi cum sunt aleşi astăzi primarii în România. Această iniţiativă legislativă a fost aprobată, în contextul în care societatea civilă din Moldova i s-a opus, reprezentanţele diplomatice de la Chişinău şi-au exprimat îngrijorarea şi dezacordul cu această modificare, mai puţin ambasada noastră, care nu a avut nicio poziţie faţă de acest proiect, şi, cel mai important, parlamentarii moldoveni au ignorat recomandările juriştilor Comisiei de la Veneţia, care s-au opus acestei legi. Legea uninominalului mixt, cum a fost numită la Chişinău, denumire ce l-a păcălit inclusiv pe prim-ministrul României, Mihai Tudose, care, aflat la Chişinău, a spus că a avut şi România un astfel de sistem electoral, este de fapt o combinaţie de două sisteme electorale – unul proporţional de listă, iar celălalt uninominal într-un singur tur. Această lege este, de fapt, un cadou făcut Rusiei, deoarece, la actuala configuraţie a electoratului moldovenesc, PSRM-ul lui Igor Dodon urmează să-şi adjudece  majoritatea absolută a colegiilor uninominale, socialiştii formând cel mai mare partid din Moldova, iar restul electoratului fiind fragmentat din multiplele partide pro-europene, pro-româneşti şi unioniste.Domnica Manole s-a bucurat de susţinerea ambasadorului PettitBalada judecătoarei Manole

La sfârşitul anului trecut, imediat după alegerile prezidenţiale, procuratura de la Chişinău demarează o anchetă împotriva magistratului Domnica Manole de la Curtea de Apel Chişinău, acţiune care se finalizează cu excluderea doamnei Manole din rândul magistraţilor moldoveni. Judecătoarea Manole a primit o aspră lecţie de la oligarhul Plahotniuc, deoarece, în cursul anului 2016, a admis cererea Platformei Demnitate şi Adevăr de a obliga Comisia Electorală Centrală să organizeze un referendum republican ce avea ca scop principal modificarea Constituţiei moldoveneşti, în sensul că preşedintele urma să fie ales de popor, şi nu de parlament. Procurorii moldoveni au găsit-o pe doamna judecător vinovată de încălcarea legii referendumului, în sensul că domnia sa nu a ţinut cont de o prevedere din această lege, care spune că din cele două sute de mii de semnături necesare, cel puţin douăzeci de mii trebuie să vină din fiecare raion al Moldovei. Această prevedere rămasă în lege de pe vremea judeţelor, care includeau două-trei raioane, astăzi este imposibil de realizat, deoarece în Moldova sunt raioane care nici măcar nu au douăzeci de mii de locuitori. În heirupismul organelor de anchetă de a o pedepsi pe doamna judecător, acestea au introdus în dosarul „profesional“ al acesteia o notă de la Serviciul de Informaţie şi Securitate moldovenesc, care susţine că doamna judecător ar avea avea „neclarităţi la dosar“. Prezenţa acelei hârtii a fost atacată de magistrată la Curtea Constituţională, care acum câteva zile i-a dat câştig de cauză, statuând că SIS-ul moldovenesc nu are atribuţii în ceea ce priveşte mapa magistraţilor. Magistrata Manole a atacat în instanţă excluderea din magistratură, se judecă cu preşedintele Dodon pentru că acesta a semnat decretul care a dus la excluderea ei, proces ce se va judeca la Curtea de Apel Bălţi, şi în tot acest război al ei de a-şi recăpăta statutul de magistrat a fost susţinută făţiş de toţi ambasadorii acreditaţi la Chişinău. Că vorbim despre Excelenţa Sa James. D. Pettit, ambasadorul Statelor Unite la Chişinău, sau despre Pirkka Tapiola şi Peter Michalko, fostul şi, respectiv, actualul ambasador al UE la Chişinău, şi mulţi alţi reprezentanţi ai ţărilor din lumea civilizată, toţi şi-au arătat sprijinul pentru doamna Manole, mai mult chiar, au făcut poze cu dumneaei şi le-au postat pe site-urile ambasadelor. O singură reprezentanţă diplomatică nu a găsit însă de cuviinţă să o susţină pe doamna Manole, singurul magistrat care a avut curajul să i se opună oligarhului Plahotniuc, Excelenţa Sa domnul Daniel Ioniţă fiind ocupat să inaugureze centrele SPA ale oligarhului.

Călăii lui Andrei Brăguţa

Evenimentul care a umplut paharul colaboraţionismului dintre instituţiile finanţate de la Bucureşti şi oligarhul Plahotniuc avea să se întâmple la începutul lunii septembrie, când un tânăr moldovean, Andrei Brăguţa, moare subit în Centrul de detenţie şi arest preventiv al municipului Chişinău, iar când societatea civilă şi puţina presă independentă de la Chişinău încep să cerceteze această poveste, în sprijinul autorităţilor moldovene sare portalul de ştiri dechide.md, care, după o campanie de promovare intensă, vine cu filmul reţinerii tânărului Andrei şi din titlu ni se spune că răposatul Brăguţa „a fost violent în momentul reţinerii“. Ce au văzut toţi moldovenii în acel film a fost faptul că Andrei Brăguţa era extrem de sănătos şi nu arăta ca un tip aflat cu câteva zile înainte de moarte. Atitudinea de la deschide.md a pus capăt răbdării societăţii civile din Moldova, care pur şi simplu a explodat în faţa slugărniciei instituţiilor finanţate din bani publici româneşti faţă de oligarhul Plahotniuc şi aparatul său de propagandă. Postarea lui Vitalie Călugăreanu de pe Facebook „Români, voi sigur ştiţi ce finanţaţi în Moldova?“, precum şi întreaga atitudine a instituţiilor ce reprezintă România la Chişinău au fost elementele care, pe mine, unul, m-au făcut să nu mai fiu mândru de calitatea de român în capitala moldavă.

Băsescu şi unionismul în ograda lui Plahotniuc

Din primele zile de după turul al doilea al alegerilor prezidenţiale, unioniştii de la Chişinău au ocupat Piaţa Marii Adunări Naţionale cu steaguri româneşti şi lozinci unioniste, blocând astfel anunţatele manifestări ale opoziţiei de la Chişinău (oamenii Maiei Sandu şi ai lui Andrei Năstase), care intenţiona să manifeste împotriva neregulilor de la alegerile prezidenţiale şi al cărei demers urma să fie direcţionat către o mare manifestaţie unionistă, deviind de la reala problemă a opoziţiei neparlamentare. Manevra aceasta diversionist-unionistă a fost foarte bine orchestrată de Plahotniuc. Arătam atunci că printre tinerii „unionişti“ se aflau şi membri ai Partidului Democrat din Moldova. De altfel, unionismul a trecut încet-încet în tabăra lui Plahotniuc, iar momentul în care Adrian Candu, speaker-ul parlamentului moldovean şi finul lui Plahotniuc, se trezeşte vorbind că, poate, într-o zi, nu va mai fi deputat în parlamentul Moldovei, ci în cel al României, moment dublat de îndemnul lui Cozmin Guşă de a negocia unirea cu oligarhul Plahotniuc, consfinţeşte planul acestuia din urmă de a prelua unionismul în mâinile sale. Această diversiune unionistă este prezentă în fiecare seară la televiziunile lui Plahotniuc, când analiştii de curte ai oligarhului vorbesc despre inevitabila construcţie de după alegerile din 2018 dintre PDM, PAS-ul Maiei Sandu şi PUN-ul lui Traian Băsescu (Partidul Unităţii Naţionale), ce are ca scop decredibilizarea Maiei Sandu, al cărei electorat nu ar fi niciodată de acord ca ea să participe într-o coaliţie cu oligarhul Plahotniuc. În realitate, Maia Sandu şi Andrei Năstase au anunţat că vor participa împreună la alegerile parlamentare din 2018, iar acest anunţ nu a căzut deloc bine nici lui Plahotniuc, dar cu atât mai puţin PSRM-ului, care în această situaţie (Maia Sandu şi Andrei Năstase au împreună aproximativ 35-40 % din electorat) nu mai este sigur de câştigarea celor 48 de colegii uninominale de pe teritoriul Republicii Moldova. Scenariul în care PAS şi PPDA participă împreună la alegeri schimbă radical paradigma politicii moldoveneşti, astfel că următorul scrutin parlamentar devine o ecuaţie cu doar doi jucători: socialiştii lui Igor Dodon şi alianţa Sandu – Năstase.

Sfârşitul binomului Plahotniuc – Dodon?

Pe tot parcursul anului 2017, aparatul de propagandă al oligarhului ne-a servit false teme antiruseşti (declararea lui Rogozin ca persona non grata, solicitarea către ONU de retragere a trupelor ruse din Transnistria), dar începutul lunii decembrie aduce o noutate în relaţia complicată dintre guvernul oligarhului şi administraţia de la Kremlin. Jurnaliştii din Federaţia Rusă publică informaţia conform căreia Judecătoria Basmanîi din Moscova gestionează un dosar penal în care Vladimir Plahotniuc ar fi învinuit de omor cu deosebită cruzime în cadrul unei grupări de crimă organizată. Mai mult, jurnaliştii ruşi vorbesc despre un mandat de arest pe numele oligarhului. La câteva zile distanţă, guvernul Filip îl retrage pe ambasadorul Moldovei de la Moscova, Andrei Negruţă, pe o perioadă nedeterminată, iar reacţia diplomaţiei ruse este una seacă: „Regretăm“. Aceste mişcări din ultimele zile arată că Moscova a intrat în campania electorală alături de Igor Dodon, iar specialiştii în politologie ruşi ştiu foarte bine că PSRM-ul poate să mai crească dacă preşedintele Moldovei şi ­socialiştii săi se leapădă de oligarhul Plahotniuc. Igor Dodon, văzut cu sacii în căruţă, făcut preşedinte al Moldovei şi cu legea uninominalului aprobată, se desparte de binefăcătorul său şi ni-l împinge nouă, românilor, în braţe, ştiind că în felul acesta forţele politice proeuropene şi proromâneşti îşi vor pierde din electorat.