Ieri Registrul a mai repetat a câta oară prostia că suntem peste 3 mil. 200 de mii de alegători. Şi gata, fără nici un fel de explicaţii. De ce suntem astăzi mai mulţi alegători decât la toate scrutinele electorale din ultimii 15 ani? De ce până acum nu cunoaştem numărul total al populaţiei, şi de ce îl vom afla abia în ziua alegerilor? De ce din milionul de moldoveni aflaţi peste hotare s-au înregistrat pentru alegerile de la 30 octombrie doar vreo 3000 de inşi? Ieri cei de la Registrul i-au adunat pe jurnalişti pentru a-i aburi. Şi chiar au reuşit să-i aburească. Eu m-am uitat la ştirile de pe la toate televiziunile ca să înţeleg ce au spus cei de la Registru şi ce i-au întrebat jurnaliştii şi am înţeles că preocuparea de bază şi ai unora şi ai altora au fost morţii. Decedaţii care încă mai figurează ca oameni vii şi cu această ocazie s-a mai amintit a câta oară de cazul bietului Emil Loteanu. Şi cam atât.

Eu, zău, sunt cu totul şocat. Încerc să-mi închipui măcar vreo ţară normală din lume, care merge la alegeri cu haosul de cifre şi de date pe care îl avem noi şi nu-mi pot închipui nici una. Noi în loc să tragem un semnal de alarmă, pentru că e dezastru ceea ce se întâmplă, noi nu ştiu cum tăcem, acceptăm cuminţi acest dezastru. Iar lucrul care mă miră cel mai mult este tăcerea candidaţilor. Din 24 de oameni care vor să se facă preşedinţi ai Moldovei numai pe doi i-am auzit neliniştindu-se de ceea ce se întâmplă cu cifrele de cetăţeni şi de alegători, Andrei Năstase şi Maia Sandu. Năstase chiar le-a adresat o scrisoare oficială europenilor în acest sens. Eu chiar aş vrea să-i întreb pe ceilalţi 22 de candidaţi, de la Leancă şi Ghimpu la Ghileţchi şi Radu: da ce băieţi, vouă chiar vă este totuna câţi alegători suntem în realitate şi câţi îs înscrişi la cantora lui Botnari de la Registru?! Vi-i totuna, aşa-i, pentru că voi nici nu aveţi nevoie să ştiţi, pentru voi ştie tot cel care v-a obligat să candidaţi, Plahotniuc. Şi tot el o să deseneze numărul de procente pentru fiecare.