Se întâmpla la doar câteva zile după ce o lume întreagă a asistat la tentativa eşuată de lovitură de stat de la Moscova, care avea să devină însă, în cele din urmă, începutul sfârşitului Uniunii Sovietice. Urmând exemplul altor republici, ţara noastră a adoptat Declaraţia de Independenţă şi a încetat să mai fie controlată de Kremlin.
 
În vreme ce primul preşedinte, Mircea Snegur, anunţa, de la tribuna Parlamentului, independenţa Moldovei, cuprinşi de frenezia libertăţii, oamenii ieşeau tot mai mulţi şi mai curajoşi din case.

Sute de mii de oameni s-au adunat pe 27 august 1991 în centrul Chişinăului. Rând pe rând, în faţa mulţimii ies fruntaşii mişcării de renaştere naţională. De pe scena din Piaţa Marii Adunări Naţionale răsunau celebrele melodii interpretate de Ion şi Doina Aldea Teodorovici.
 
Republica Moldova şi-a proclamat independenţa la câteva zile după ce la Moscova a avut loc o tentativă eşuată de lovitura de stat. Comunişti radicali, care considerau că reformele lui Gorbaciov au mers prea departe, au încercat să îl înlăture de la putere pe liderul URSS şi să preia controlul asupra ţării. Lovitura de stat a fost dejucată de preşedintele ales al Rusiei Boris Elţîn. Cu toate acestea, destrămarea Uniunii Sovietice nu mai putea fi oprită. Primele şi-au declarat independenţa ţările baltice. Au urmat apoi
 
România a recunoscut independenţa Republicii Moldova în aceeaşi zi în care a fost proclamată.