Povestea este următoarea. SIS-ul l-a acuzat pe un judecător pe numele lui Ion Ţurcan, că ar fi primit cadouri, adică mită, de la un cetăţean din lumea interlopă, adică din lumea bandiţilor. Ce cadouri? O puşcă de vânătoare de marcă italiană şi s-a mai deplasat în România în maşina interlopului unde, în România, s-a bucurat de o vacanţă plătită de acelaşi interlop. Asta spune SIS-ul, la care bănuitul, judecătorul Ion Ţurcan ştiţi ce zice: el se jură ca la piaţă în faţa CSM-ului că puşca nu e cadou, da a cumpărat-o de la bandit, iar în vacanţă nu a fost acolo unde zice SIS-ul că a fost, da în altă parte.

La un moment dat domnii membri ai CSM îl întreabă, da ai acte doveditoare că puşca e cumpărată şi nu primită cadou şi că vacanţa nu ţi-a plătit-o interlopul? Şi judecătorul Ţurcan zice aşa: „Erau pe-acasă nişte dovezi, nişte hârtii, da le-am pierdut, nu le găsesc!” Şi după astfel de „dovezi”, bravul Consiliu Superior al Magistraturii decide că judecătorul Ţurcan nu este vinovat şi nu trebuie pedepsit. E clar, nu?! A fost destul ca omul pur şi simplu să spună că puşca nu a primit-o cadou de la bandit, da a cumpărat-o de la bandit şi gata, nu a fost nevoie de nimic altceva, CSM-ul l-a crezut pe cuvânt.