După ce vineri, Curtea Constituţională, invocând un viciu de procedură, a anulat dreptul Parlamentului de a alege şeful statului (după 15 ani în care preşedintele a fost ales în Parlament), politicienii şi analiştii politici încearcă să înţeleagă subtilităţile şi consecinţele hotărârii înaltei Curţi. Din contextul acestor dezbateri s-a ivit întrebarea: Curtea Constituţională a efectuat controlul constituţionalităţii (legii nr.1115-XIV cu privire la amendarea Constituţiei) sau a instituit controlul agendei politice? Adică, oare nu cumva Curtea şi-a depăşit competenţele îndepărtând Parlamentul de la exercitarea unor atribuţii esenţiale pentru statutul său de „putere suverană a poporului”? Pentru că, de fapt, Parlamentul este organul abilitat să modifice Constituţia, nu Curtea Constituţională. „Această hotărâre are efecte vădite de tehnologie politică şi mai puţin de jurisprudenţă. Ea substituie o decizie a Parlamentului şi intră într-o zonă improprie Curţii Constituţionale”, susţine directorul Centrului de analiză şi consultanţă politică „Politicon”, Anatol Ţăranu.

Zonă improprie Curţii Constituţionale

Curtea spune că, prin hotărârea sa, a readus în vigoare redacţia veche a legii (de până la 6.07.2000) care prevedea alegerea şefului statului prin vot direct. Numai că în vechea lege (reanimată de CC) limita de vârstă a candidaţilor la funcţia de preşedinte era de 35 de ani, iar în hotărârea de vineri a Curţii vârsta minimă a candidaţilor este stabilită la 40 de ani. Apare întrebarea: cui îi revine atribuţia de a stabili această limită de vârstă a candidaţilor – Parlamentului sau Curţii Constituţionale? Şi-a depăşit sau nu Curtea atribuţiile în acest caz?

„Este de bănuit că motivele acestui gest creativ (al CC – n.n.) se regăsesc în contextul încâlcit al vieţii politice de la Chişinău, impregnat de eşecuri, rivalităţi şi opţiuni calculate pe termen scurt ori rezultatul unei tranzacţii politice sau al unui gest disperat, ori al ambelor pe o peluză fragilă a jurisdicţiei constituţionale”, susţine, într-un comentariu la temă, directorul IDIS „Viitorul”, Igor Munteanu.

Renato Usatîi şi Maia Sandu, scoşi din „joc”?

Dacă ţinem cont de rezultatele sondajelor de opinie din ultima perioadă, putem suspecta Curtea că, prin devierea de la norma constituţională (pe care susţine că a reanimat-o) valabilă până în anul 2000, pur şi simplu a închis drumul spre Preşedinţie candidatului creditat de sondaje cu cele mai multe şanse – liderul „Partidului Nostru”, Renato Usatîi (pro-rus), care, în noiembrie 2016, va împlini abia 38 de ani. Prin aceeaşi normă legalizată vineri, Curtea Constituţională i-a blocat posibilitatea de a candida la Preşedinţie şi Maiei Sandu (Partidul Acţiune şi Solidaritate), percepută de moldoveni ca cea mai credibilă alternativă pro-europeană în perspectiva unui eventual scrutin. Asta pentru că Maia Sandu nu a locuit permanent în ultimii 10 ani în Republica Moldova, ea revenind de la Washington (unde a activat în calitate de consilier al directorului executiv al Băncii Mondiale), abia în iulie 2012 în calitate de ministru al Educaţiei. Norma readusă, însă, vineri, în legalitate de Curtea Constituţională a Republicii Moldova este următoarea: „Poate fi ales Preşedinte al Republicii Moldova cetăţeanul cu drept de vot care are 40 de ani împliniţi, a locuit sau locuieşte permanent pe teritoriul Republicii Moldova nu mai puţin de 10 ani şi posedă limba de stat”.

După senzaţionala hotărâre de vineri a Curţii Constituţionale, liderul Partidului ”Acţiune şi Solidaritate”, Maia Sandu, a menţionat că va lua o decizie în privinţa participării sale la alegerile prezidenţiale directe după ce va discuta în cadrul partidului. Ea a spus că pe segmentul de centru-dreapta există mai mulţi potenţiali candidaţi „care ar trebui să se întâlnească şi să discute pentru a lua o decizie comună în ceea ce priveşte participarea la alegerile prezidenţiale”.

Preşedinţi constituţionali în baza unei legi neconstituţionale

„Este curios că înalta Curte a decis să examineze acest subiect (sesizarea liberal-democraţilor) exact cu trei săptămâni înainte de încheierea mandatului actualului preşedinte Timofti, stabilind reguli noi în ciuda recomandărilor Comisiei de la Veneţia, care prescriu clar şi explicit imposibilitatea modificării legilor electorale cu un an înaintea scrutinului ori cu indicaţia clară de a aplica noile reguli pentru alte scrutine organizate, cum ar fi anul 2020”, constată Igor Munteanu.

De asemenea, el se întreabă dacă nu cumva, prin hotărârea adoptată, înalta Curte „se împuşcă în propriul picior”, punând la îndoială legalitatea propriilor decizii de recunoaştere a preşedinţilor Republicii Moldova din ultimii 16 ani: Voronin (2001-2009), Timofti (2013-2016) şi interimatul lui Ghimpu (2010-2013)? „Invocarea unui viciu de procedură al legii nr. 1115-XIV din 5 iulie 2000 pare să fie asemănătoare cu tentaţia de a nu recunoaşte victoriile lui Ştefan cel Mare, pe motiv că nu s-a găsit adeverinţa de naştere a domnitorului moldovean, confirmată de primărie!”, a ironizat directorul IDIS „Viitorul”.

Explicaţiile aduse ulterior de preşedintele Curţii Constituţionale, Alexandru Tănase, par oarecum ciudate. Pe de o parte el susţine că în anul 2000 (când Parlamentul a fost abilitat cu dreptul de a alege şeful statului) s-a comis o „fraudă constituţională”, iar pe de altă parte a spus că toate actele emise de preşedinţii Republicii Moldova în ultimii 15 ani sunt legale şi că actualul preşedinte Nicolae Timofti (ales în baza acelei legi fraudate, care a fost, vineri, 4 martie 2016, declarată neconstituţională) va rămâne în funcţie până la învestirea noului şef al statului. Iar alegerile prezidenţiale vor avea loc, în opinia lui Alexandru Tănase, peste aproximativ 7 luni (nu pe 24 mai cum anunţa vineri deputatul PD, Sergiu Sîrbu).

Alegeri prezidenţiale la toamnă

Actuala Constituţie a Republicii Moldova nu defineşte un termen exact până când trebuie ales noul preşedinte, dar stabileşte clar termenul de declanşare a alegerilor. Acest termen este de două luni de la încheierea mandatului actualului preşedinte. Şeful Legislativului, Andrian Candu, a menţionat că data alegerilor prezidenţiale va fi stabilită peste două luni, iar „alegerile prezidenţiale vor avea loc, cel mai probabil, la toamnă”: „Comisia de la Veneţia recomandă ca alegerile să aibă loc peste jumătate de an atunci când se fac schimbări de asemenea proporţii. Avem nevoie de timp pentru a pregăti scrutinul prezidenţial. Şi concurenţii electorali vor avea nevoie de timp”, a menţionat Candu. Potrivit lui, în următoarele două luni va avea loc ajustarea legislaţiei electorale la decizia de vineri a Curţii Constituţionale.

Potrivit ex-preşedintelui Curţii Constituţionale, Victor Puşcaş, „alegerea şefului statului de către popor ar putea duce la schimbarea formei de guvernământ în Republica Moldova dacă se va decide asupra extinderii atribuţiilor preşedintelui”. În legătură cu aceasta, Alexandru Tănase a precizat că „atribuţiile preşedintelui au rămas neschimbate”.

Dodon pe stânga / pe dreapta - deficit de lideri puternici

În privinţa potenţialilor candidaţi la funcţia de preşedinte, Igor Munteanu lasă să se înţeleagă că lupta se va da între vectorii geopolitici: „Putem prezice cu destulă probabilitate că Partidul Nostru al lui Renato Usatîi va suferi foarte dureros respingerea sa din cursa prezidenţială, războindu-se mai departe cu 'fratele său geamăn', Partidul Socialiştilor şi, în special, cu liderul acestuia, Igor Dodon, care nu va ezita să recupereze terenul pierdut în urma incursiunilor reuşite ale Partidului Nostru pe terenul votanţilor nostalgici. (...) Pe segmentul de dreapta (pro-european), sondajele indică asupra unui deficit acut de lideri puternici, motivaţi şi susţinuţi de structuri teritoriale solide şi resurse accesibile. Soarta referendumului (pentru revenirea la votarea directă a preşedintelui, limitarea imunităţii parlamentare şi reducerea numărului de deputaţi de la 101 la 71 – n.n.), lansat de Platforma 'Demnitate şi Adevăr', pare să fie pecetluită prin schimbarea rapidă a agendei politice pentru anul 2016, ceea ce pune în dificultate discursul legitimator al ambilor lideri (Năstase/Sandu); semnăturile colectate îşi pierd sui generis relevanţa, iar susţinătorii lor vor trăi sentimentul pierderii iniţiativei politice”, susţine Igor Munteanu.

Pe de altă parte, Platforma „Demnitate şi Adevăr” continuă procesul de colectare a semnăturilor în favoarea referendumului republican de revizuire a Constituţiei. Exponenţii acesteia cheamă în continuare cetăţenii să fie uniţi şi spun că „aceste semnături vor contribui la reducerea numărului de deputaţi şi la limitarea imunităţii parlamentarilor”.

În opinia analistului politic, Anatol Ţăranu, întrebarea fundamentală după frământările politico-juridice din ultimele zile este: „Instituţia prezidenţială va rămâne captivă sistemului oligarhic sau la funcţia de preşedinte al Republicii Moldova va fi promovată o persoană care va scoate din captivitate Preşedinţia, care ar putea deveni punctul nevralgic al procesului de deoligarhizare a Republicii Moldova?”