Această nervozitate pare să se tragă din reala problemă din primăvara lui 2014, atunci când „Novorossia”, proiectul Rusiei în sud-estul Ucrainei, focusat pe Odesa, ar fi putut ameninţa Moldova. Cu toate acestea, de atunci Moldova este greu vizibilă printre priorităţile, interesele şi ţintele politicii externe a Rusiei.

Moscova nu a manifestat decât o atenţie sporadică şi nefocalizată faţă de Republica Moldova în timpul crizei în desfăşurare din această ţară. Consiliul de Securitate al Rusiei a discutat Moldova doar printre altele în cadrul unei sesiuni prezidate de preşedintele Putin, iar purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a cerut ca „toate părţile să respecte legea, să păstreze calmul şi ca toate forţele politice care susţin o parte sau alta a opoziţiei (de exemplu, pro-Europa şi pro-Rusia) să se abţină de la orice acţiuni violente”.

Alte declaraţii cu privire la Republica Moldova nu au existat din partea oficialilor ruşi de rang înalt. Pe filiera parlamentară, şeful Comitetului Dumei de Stat pentru problemele CSI, Leonid Sluţki, a declarat că protestele generate de aprobarea Vestului pentru regimul Plahotniuc arată eşecul Parteneriatului Estic al Uniunii Europene într-o ţară altădată exemplară. „Dacă în Moldova se vor desfăşura alegeri anticipate acum, forţele proeuroasiatice ar câştiga”, spunea Sluţki pe 29 ianuarie curent. Această evaluare este larg împărtăşită în Moldova şi Occident. Cu toate acestea, conducerea Rusiei nu cere şi nu pledează public pentru alegeri anticipate în Republica Moldova.

Nici posturile ruseşti de televiziune afiliate Kremlinului nu au încercat să inflameze situaţia din Moldova (spre deosebire de practica din trecut în Moldova şi practicile curente în altă parte). Acestea nu au acordat mare atenţie cererii alegerilor anticipate, iar ştirile lor (instrument de influenţare a situaţiei pe scena evenimentelor), aşa cum se văd din Moldova, au fost scurte şi reţinute. La rândul ei, Moldova a refuzat, în scop profilactic, intrarea a cinci reporteri de la trei diferite posturi TV ruseşti.

Chiar şi la apogeul protestelor de la Chişinău, principalele canale de televiziune ale Kremlinului au efectuat doar două reportaje din miezul evenimentelor, la opt zile distanţă unul faţă de celălalt (Pervîi Kanal - pe 24 ianuarie şi Rossia TV - 1 februarie). Acestea au portretizat Statele Unite şi Uniunea Europeană drept adăpost al regimului corupt Plahotniuc, în detrimentul protestatarilor din Moldova. Protestele "au unificat forţe politice cu vectori geopolitici opuşi împotriva Guvernului Pavel Filip, subordonatul lui Plahotniuc". Conform interviurilor stradale, vox populi, Acordului de Asociere cu UE nu a atenuat sărăcia din Moldova, ci dimpotrivă, a dus la o "revoluţie de disperare".

În timp ce această pantă urmărea, ca de obicei, să îndepărteze populaţia Moldovei de Occident, o cu totul nouă pantă a apărut: ostracizarea lui Plahotniuc. Propaganda Kremlinului l-a ignorat cu sârguinţă ani de zile, până în prezent. Cele două reportaje menţionate mai sus l-au atacat pe Plahotniuc prin citate locale precum „figură odioasă”, „şantajist”, „păpuşarul corupţiei”, „emblematicul oligarh”, care a provocat această „mişcare antioligarhică” în Moldova (Pervîi Kanal - 24 ianuarie; Rossia TV, 1 februarie). Şi un editorial al lui Dmitri Kiseliov i-a fost dedicat lui Plahotniuc, care a fost caricaturizat în prooccidental, figură proromânească, susţinător al aderării Republicii Moldova la organizaţiile euroatlantice (Pervîi Kanal - 31 ianuarie).

Acest subit atac televizat este, cel mai probabil, răspunsul Moscovei la ceea ce se vede drept înţelegerea lui Plahotniuc cu SUA (cu Victoria Nuland în mod specific), cu UE şi cu România. Mesajul pentru toată lumea din Moldova este că Plahotniuc a devenit un paria în Rusia (cel puţin până la o notificare ulterioară). Plahotniuc nu va primi o invitaţie la Kremlin, la care râvneşte de atâta timp, la fel cum nu va primi invitaţii nici în capitalele occidentale. Plahotniuc este izolat pe plan internaţional, iar guvernul său de buzunar este pe deplin dependent de donatori şi creditori: România pe termen scurt şi Occidentul pe termen lung.

Dar atacul televizat al Moscovei asupra lui Plahotniuc este, de asemenea, o expresie a „strugurilor acri”. Cu sau fără Plahotniuc, cu sau fără victoria partidelor pro-Rusia în caz de alegeri anticipate, Rusia nu este în măsură să-şi asume responsabilitatea pentru Moldova din punct de vedere economic. Kremlinul a redus chiar si sprijinul pentru Transnistria. În mod clar, Moscova nu are mijloace să susţină o Moldovă ipotetic reorientată spre Rusia, iar Kremlinul, care se confruntă cu lipsă de resurse, este implicat acum pe alte fronturi. 

Din toate aceste consideraţii, Kremlinul nu susţine schimbarea regimului în Moldova în prezent sau în viitorul apropiat. Acesta este şi motivul pentru care propaganda Moscovei nu susţine apelurile opoziţiei proruse pentru alegeri anticipate în Moldova. Cu Plahotniuc atât de vulnerabil în exterior, ar fi de neiertat să nu fie presat pentru a ceda pârghiile cheie ale puterii figurilor din Moldova care optează pentru reforme şi pentru Occident.

The Jamestown Foundation