Pavel Filip le-a poruncit miniştrilor ca, până în luna martie, când urmează să aibă loc reuniunea Consiliului de Asociere, „să fie recuperate toate întârzierile în implementarea reformelor din domeniile: justiţie şi lupta împotriva corupţiei; reforma administraţiei publice; reforma sectorului bancar”. „Aşa nu mai merge! Voi monitoriza personal respectarea deciziilor luate în acest cadru. Lichidarea restanţelor să nu dureze mai mult de 30 de zile”, a ordonat noul premier. El a menţionat importanţa coordonării acţiunilor Guvernului cu cele ale Parlamentului şi a propus organizarea unei şedinţe comune pe tema implementării agendei europene, la care să fie invitaţi şi ambasadorii acreditaţi la Chişinău ai statelor membre UE.

Tot marţi, premierul Filip şi preşedintele Parlamentului, Andrian Candu, s-au întâlnit cu şeful statului Nicolae Timofti şi au discutat despre situaţia social-politică din ţară şi despre necesitatea adoptării de către Parlament „a proiectelor de lege necesare impulsionării proceselor de reformă şi implementării Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană”.

Unde sunt reformele?

Deşi la nivel oficial se discută foarte intens despre necesitatea realizării reformelor solicitate de UE, iar deschiderea autorităţilor către UE este mediatizată frenetic de presa aservită guvernării, la modul practic nu se întâmplă absolut nimic: dosarele de rezonanţă, inclusiv cel legat de „jaful secolului” (furtul unui miliard de dolari din trei bănci), bat pasul pe loc, guvernatorul Băncii Naţionale, şeful Centrului Naţional Anticorupţie şi procurorul general, care au tolerat furtul banilor, stau neclintiţi în funcţii; legea cu privire la reformarea Procuraturii (prin care se urmăreşte scoaterea acestei instituţii de sub influenţă politică) zace de ani de zile prin sertarele deputaţilor; legislaţia bancară care a admis „jaful secolului” a rămas intactă; justiţia a rămas la cheremul unui singur partid, iar după învestirea noului guvern, prin înlăturarea PLDM din schema guvernamentală, procesul de acaparare a instituţiilor statului şi a fluxurilor financiare de către puterea oligarhică a căpătat amploare. S-a anunţat că un amic al oligarhului principal al ţării va prelua funcţia de şef al vămilor, şeful Inspectoratului Fiscal şi-a anunţat subit demisia, trei miniştri adjuncţi au demisionat şi ei miercuri şi, în mod surprinzător şi brusc, directorii întreprinderilor de stat au început să demisioneze pe rând, eliberând locul apropiaţilor oligarhului-şef.

Analiştii politici explică mimarea deschiderii către UE şi dorinţa declarată de reforme a puterii oligarhice de la Chişinău prin nevoia de bani. Guvernanţii de la Chişinău speră că prin afişarea acestei deschideri către UE vor spulbera dubiile partenerilor de dezvoltare în privinţa orientării geopolitice a acestei guvernări, că-şi vor spori gradul de credibilitate în faţa cetăţenilor săraci şi revoltaţi şi, cel mai important, că vor convinge România să aloce prima tranşă din creditul de 150 de milioane de euro, condiţionat de reforme, fără de care Guvernul va intra în incapacitate de a mai achita salariile şi pensiile.

Demisii în Letonia din cauza furtului din băncile din Moldova

În timp ce la Chişinău Procuratura Anticorupţie şi Centrul Naţional Anticorupţie încearcă să se „spele” de dosarul privind fraudele din sectorul bancar, pasându-şi reciproc responsabilitatea, în Letonia, preşedintele Comisiei Pieţei Financiare şi de Capital, Kristaps Zakulis, a demisionat după ce s-a constatat că mai multe bănci letone ar fi fost implicate în schema de spălare a banilor prin intermediul băncilor moldoveneşti. Presa letonă scrie că „oficiali din Vest, inclusiv din SUA, ar fi nemulţumiţi de acţiunile autorităţilor de la Riga în mai multe cazuri de răsunet - printre acestea se numără renumitul caz Magnitsky din Rusia (în care se presupune că ar fi fost implicate şase bănci letone) şi, mai nou, frauda de un miliard de dolari din Moldova, care a trimis această ţară într-o criză profundă, care continuă şi astăzi".

Realitatea în cifre

Potrivit unui studiu lansat la sfârşitul anului 2015 de Centrul Analitic Independent „Expert-Grup” de la Chişinău, „găurile negre” din sectorul bancar şi deficienţele grave din domeniul justiţiei au umbrit implementarea Acordului de Asociere cu UE. Potrivit raportului respectiv, din cele 765 de acţiuni planificate în Planul naţional de acţiuni pentru implementarea Acordului de Asociere Moldova-UE, 21% (161) au fost realizate, 68% (520) sunt în proces de realizare, iar realizarea a 11% (84) din acţiuni nici nu a început.

Reamintim că la sfârşitul lunii octombrie 2015 „guvernul Streleţ” a fost demis cu votul democraţilor, socialiştilor şi comuniştilor „pentru suspiciuni de corupţie”, iar de atunci şi până în prezent, din cauza stării de provizorat, reforme aproape că nu au avut loc.