Iar lagărul de concentrare nu se termină în Moldova. Atenţie, faptul că aţi fugit din ţară, faptul că munciţi prin Italia, Franţa sau Marea Britanie nu vă eliberează de sclavie. Tot iobagi sunteţi. Şi eu sunt un sclav. Boierii, stăpânii de sclavi vă/ne oropsesc de la mii de kilometri distanţă. Vorbiţi la telefon cu rudele de acasă? Înseamnă că umpleţi conturile oligarhice. Le trimiteţi 100 de euro apropiaţilor să nu moară de foame? Nu fiţi naivi, schimburile valutare sunt în mâinile cui trebuie şi din nou le faceţi un mare bine financiar. Trimiteţi sau primiţi colete? Firmele de transport sunt controlate de ei. Rudele merg zilnic să cumpere de la supermarket? Ups, iar au vărsat bani întru susţinerea şi propăşirea oligarhiei.
Moldova este un lagăr de concentrare pe care resturile de 5 la sută nu au nicio dorinţă şi niciun chef să-l schimbe. Lor le convine să ţină cetăţenii moldoveni în prostie şi sărăcie. Regula este simplă, cu cât e mai sărac şi mai prost omul, cu atât vor fi mai bogaţi cei de la putere. Drona ne arată clar asta. În nesimţirea ei, puterea oligarhică s-a înconjurat de o armată de bodyguarzi, a construit garduri şi şi-a angajat jurnalişti, analişti, bloggeri manipulatori. Cât timp omului îi este frică, nu vede de după gard şi este spălat pe creier, o să continue să rabde.
Adevărul este că în acest lagăr sunt cei mai cuminţi sclavi. Cetăţeanul moldovean are o natură extrem de răbdătoare. Nu-i da, Doamne, cetăţeanului moldovean cât poate duce! Dar ce s-ar întâmpla dacă mâine cetăţenii simpli s-ar sătura de proteste, s-ar sătura să-şi strige supărarea pe Facebook pentru că ar vedea că nimic nu se schimbă? Cred că ar da buzna peste hotelurile de lux… Ar intra în vilele despre care ştie orice copil că sunt ale politicienilor „săraci”… Ar intra în supermarketurile lor şi şi-ar lua de mâncare fără să le mai plătească… Ar intra în Parlamentul deputaţilor „săraci” şi nu ar mai ieşi de acolo… Poate că ar fi finalul Lagărului de concentrare moldovenesc. Puterea oligarhică trebuie să înţeleagă, în orice lagăr de concentrare, oricât de asupriţi ar fi condamnaţii, apar rebeliuni. De regulă, în astfel de rebeliuni gardienii sunt căsăpiţi. Şi nu există niciun lagăr de concentrare care să dăinuiască veşnic. Fără să fiu Nostradamus ori Baba Vanga văd că spre o astfel de rebeliune mergem. Pentru că altfel nu se poate, ei nu se mai opresc din furat. Singura necunoscută pe care o am, când va exploda mămăliga?
Jurnal.md
