Deşi FMI şi-a exprimat disponibilitatea de a veni cu o misiune până la finele lunii februarie, un nou acord va fi semnat doar dacă Guvernul va îndeplini mai multe condiţii.

Chinurile negocierilor

Anul 2015 a fost un an de şoc pentru economia Republicii Moldova. Criza din sistemul bancar, care a dus la dispariţia unei sume colosale pentru ţară, de peste un miliard de euro, precum şi instabilitatea politică, marcată de schimbarea mai multor guverne, a condus la faptul că partenerii strategici, cum ar fi Uniunea Europeană sau Banca Mondială, au suspendat finanţările acordate Chişinăului. Ultima misiune a FMI, care a venit în Republica Moldova în toamna anului trecut, a plecat înapoi la Washington fără vreo promisiune. Unul din motivele acestui eşec a fost şi demisia guvernatorului Băncii Naţionale a Moldovei, Dorin Drăguţanu.

Spiritele s-au mai calmat după ce, în ianuarie curent, în urma unor lupte politice între preşedintele Timofti şi Partidul Democrat din Moldova, a fost investit un nou Guvern, condus de Pavel Filip. Chiar din primele zile de când şi-a început activitatea, executivul de la Chişinău a declarat drept prioritate semnarea unui nou memorandum cu FMI. Mai mult decât atât, înţelegând că fără bani din exterior nu vor putea face faţă unei crize economice, reprezentanţii Guvernului s-au arătat convinşi că acest acord va fi semnat.

În pofida optimismului Guvernului Filip, practic toţi partenerii ţării, inclusiv România, au declarat că nu vor acorda niciun cent dacă nu vor vedea reforme palpabile în domeniile problematice ale ţării. Totodată, raportorul UE pentru Republica Moldova, Petras Auštrevičius, aflat săptămâna aceasta într-o vizită la Chişinău, a declarat că viitorul memorandum cu FMI „nu trebuie să fie doar o bucată de hârtie, ci trebuie implementat imediat”.

Veaceslav Negruţă, expert în economie şi ex-ministru de Finanţe al Republicii Moldova, apreciază acordul cu FMI drept unul vital pentru ţară, Guvernul neavând alternativă pentru a salva bugetul. „Situaţia este dramatică pentru că nu există nicio voinţă demonstrată că Guvernarea are o agendă de reforme, iar negocierea va fi una dificilă din simplul motiv că vor apărea şi unele elemente non-economice. E vorba de reforma justiţiei sau combaterea corupţiei, care nu exclud că vor exista ca precondiţii în acest acord cu FMI. Acordul nu va fi semnat imediat chiar dacă vor fi negocieri. Va fi acordată o perioadă de timp de două-trei luni cu nişte precondiţii pe care Chişinăul va trebui să le demonstreze, iar numai după aceasta Consiliul Director de la Washington va lua o decizie. Situaţia nu e simplă pentru că Guvernarea, în ultimii doi ani, a demonstrat că deciziile au distorsionat indicatorii macro-economici, au dus la faptul că R. Moldova nu are buget, nu are politici. La acestea se adaugă şi sistemul bancar care necesită o stabilizare imediată. Nu exclud că Chişinăul va avea mai multă greutate în a convinge, atâta timp cât nu va demonstra şi paşi reali”, a declarat fostul ministru.

Piedici în calea semnării

După ce a dezamăgit de mai multe ori încrederea partenerilor occidentali, Guvernarea de la Chişinău va avea de rezolvat un şir de probleme primordiale semnării noului memorandum. Ultimele declaraţii făcute de oficialii europeni indică faptul că FMI nu va mai crede promisiunile, ci va dori paşi concreţi, nu numai în promovarea reformelor, dar şi în aplicarea acestora. Asta pentru că în negocierile sale cu guvernele, FMI de regulă pune un accent deosebit pe politici fiscale sustenabile, limitarea cheltuielilor bugetare ca pondere din PIB, o politică monetară potrivită realităţilor economice cât şi pe alte reforme structurale.

Eugen Ghileţchi, economist la Institutul pentru Politici şi Reforme Europene (IPRE) de la Chişinău, crede că vor fi doi factori care vor juca rolul crucial la semnarea acordului, şi anume: sectorul bancar şi situaţia geo-politică. „În contextul sectorului bancar, autorităţile vor trebui să convingă reprezentanţii FMI că au capacitatea de a soluţiona trei probleme: garanţia de 14,2 miliarde lei acordată de Guvern, funcţia de guvernator al băncii centrale şi soliditatea băncilor rămase pe piaţă. Anterior, atât FMI cât şi Banca Mondială au enunţat că vor insista ca garanţia de 14,2 miliarde lei să fie convertită în datorie de stat, cu o dobândă de 5% pentru un termen de 30 de ani.

Aceasta va însemna costuri de aproximativ 700 milioane lei anual pentru bugetul de stat – misiune deloc simplă în condiţiile unei contracţii economice. De asemenea, identificarea unui nou guvernator al BNM va fi o precondiţie pentru semnarea acordului. A treia problemă ţine de situaţia celorlalte bănci rămase în sistem. Trei bănci au fost lichidate, iar altele trei se află sub supraveghere specială. Dacă şi aceste trei bănci ajung la faliment, fie va trebui să fie emise noi credite sub garanţia Guvernului, fie vom asista la colapsul sistemului bancar în întregime, ceea ce va genera un haos social-economic fără precedent. Aceasta ţine de factorul geo-politic. Există o astfel de practică în cazul negocierilor FMI: condiţiile care în situaţii normale ar juca un rol important, în situaţii de criză pot fi trecute cu vederea, precum a fost şi în cazul Ucrainei. Cel mai curând aceasta ar putea să fie şi cazul Republicii Moldova, încât dorinţa Occidentului de a nu pierde influenţa în regiune este prea mare, fapt demonstrat şi în cazul instaurării noului Guvern la Chişinău”, a comentat Eugen Ghileţchi.

Bugetul, primul pe listă

Din cauza problemelor economice mari prin care a trecut Republica Moldova cel mai mult a avut de suferit bugetul ţării. Astfel, nici la ora actuală, Guvernul de la Chişinău nu are un buget pentru anul 2016, iar pentru a salva situaţia prim-ministrul Pavel Filip a declarat că va discuta proiectul bugetului cu misiunea FMI. Se pare că aceasta este o ultima şansă pentru noua majoritate parlamentară de la Chişinău de a demonstra că are capacitatea de a scoate ţara din impas.

„Ar fi fost o greşeală din partea Guvernului să aprobe bugetul, iar pe urmă să înceapă negocierile cu FMI. Astfel, doar după convenirea unor parametri macro-economici, financiari şi fiscali, se poate veni cu un proiect de buget în Parlament. Decizia este una corectă şi nu este a celor de la Guvern. Situaţia impune un asemenea parcurs pentru că dacă executivul aproba un buget, nu exclud că necesitatea faptului ca FMI să mai vină la Chişinău dispărea.

Cu toate acestea, Guvernul deja ar trebui să aplice blocarea unor cheltuieli ca să nu admită intrarea în faliment a unor instituţii bugetare. O altă motivare a faptului pentru care Guvernul a declarat că bugetul va fi stabilit abia după discuţiile cu FMI este impunerea de către organizaţia internaţională a mai multor elemente nepopulare, pentru a stabiliza situaţia. În acest caz, acest Guvern va putea da vina oricând pe FMI, pentru că aceasta este cerinţa partenerilor, neasumându-şi propria agendă de reforme necesare”, a declarat Veaceslav Negruţă.

Când vor dezgheţa finanţarea alţi parteneri?

Potrivit experţilor, doar anul trecut, din cauza instabilităţii politice şi a crizei financiar-bancare, Chişinăul a pierdut fonduri europene în valoare de 40,5 milioane de euro. De asemenea, Banca Mondială a determinat să îngheţe o tranşă de 45 de milioane USD suport bugetar, iar creditul de 150 de milioane de euro, promis de România, se află în aceeaşi stare de aşteptare. Acestea fiind doar o parte din ceea ce putea câştiga Republica Moldova de pe urma colaborării cu partenerii străini.

Contactat de DW, directorul de ţară al Băncii Mondiale în Moldova, Alex Kremer, a menţionat că principala condiţie a Băncii Mondiale pentru a debloca asistenţa financiară este finalizarea doar după ce se va încheia auditul celor trei bănci falimentare (Banca de Economii, Banca Socială şi Unibank), iar acest proces trebuie urgentat şi făcute cât mai rapid publice concluziile.

Totodată, Ruslan Piontkivsky, economist superior la oficiul Băncii Mondiale de la Chişinău, a declarat că: „Menţinerea unei politici macro-economice adecvate este o condiţie prealabilă pentru orice sprijin bugetar oferit de Banca Mondială, inclusiv a doua operaţiune privind politicile de dezvoltare a Moldovei, care este în prezent în curs de pregătire. La evaluarea politicilor macro-economice în Moldova, de asemenea, echipa Băncii Mondiale va lua în considerare viziunea misiunii FMI. Prin urmare, un nou program de suport al FMI va transmite un semnal puternic pozitiv. Totodată, pe lângă un cadru macro-economic adecvat, echipa Băncii Mondiale aşteaptă modificarea actelor legislative de îmbunătăţire a cadrului de reglementare a sectorului financiar bancar”.

În situaţia de astăzi, atât partenerii externi, dar în special populaţia din R. Moldova, rămân în aşteptarea acestei misiuni, care ar putea redresa situaţia economică. Mulţi se declară sceptici şi nu înţeleg de ce Occidentul susţine în continuare actuala clasă politică, care se face vinovată de cele întâmplate. Pe de altă parte, se pare că partenerii străini mai oferă o şansă şi îşi mai pun o dată speranţa în politicienii, declaraţi pro-europeni, ca aceştia să se apuce de treabă.