Vreau să vă spun că atitudinea asta a moldovenilor nu este nouă, eu am văzut-o şi în perioada sovietică. Atunci lumea trăia mai bine material, dar oricum nu lipseau în sate familii de săraci, în special din cele cu mulţi copii. Şi îmi amintesc că, în ciuda propagandei comuniste, care ne învăţa ideea egalităţii şi fraternităţii între oameni, moldovenilor le era oricum greaţă de cei săraci. Mă tem că avem asta în sângele nostru şi mă întreb, de unde această boierie în noi? Cum se face că după 1991, când am devenit independenţi şi am plonjat în acest capitalism, am scos la iveală din noi tot ce avem mai parşiv, toată pofta asta urâtă de îmbogăţire cu orice preţ, tot dispreţul faţă de săraci şi faţă de sărăcie. Biserica nu că nu ne-a făcut mai blânzi şi mai omenoşi, biserica noastră şi ea îi iubeşte mai mult pe bogaţi şi-i învaţă pe moldoveni să facă din datul de pomeni spectacol. Avem o biserică a bogăţiei şi a bogaţilor, nu a omeniei.