Motivul principal al victoriei lui Dodon este corupţia sistemică de care se leagă numele unor politicieni din formaţiuni politice considerate reprezentative pentru linia europeană. În 2015, dispariţia unui miliard de dolari din conturi aflate la mai multe bănci, echivalentul a o şesime din PIB-ul Moldovei, a pus şi mai mult la îndoială integritatea unor lideri politici proeuropeni, conform analiştilor.

Thomas de Waal, analist al Carnegie Europe, scrie că, chiar dacă Moldova nu schimbă cu totul direcţia politică înspre Rusia, ţara riscă să rămână o zonă gri la marginea Europei.

Ucraina, mai scrie De Waal, prezintă un risc asemănător, dar la o scară mult mai largă. Preşedintele Petro Poroşenko a demarat mai multe reforme în doi ani decât predecesorii săi în două decenii. Au fost reformate forţele de securitate, sectorul energetic şi sistemul licitaţiilor publice. „Dar Poroşenko pare să fie hotărât să nu reformeze instituţiile care i-ar putea afecta statutul”, scrie analistul.

Una dintre aceste instituţii este şi directoratul anti-corupţie, care a lansat în octombrie 2016 o platformă online pe care funcţionarii publici şi politicienii Ucrainei au fost nevoiţi să îşi declare averile. Sondajele de opinie arată că fenomenul corupţiei a erodat încrederea ucrainenilor în liderii lor politici, mai ales că premierul a declarat în octombrie nu mai puţin de 12 ceasuri de lux. Dezamăgirea ar putea duce, conform lui de Waal, la regenerarea partidelor populiste sau pro-ruse.

Toate acestea, însă, nu l-ar îngrijora pe Trump, care e obişnuit să facă afaceri cu oligarhi, scrie analistul Carnegie. „Acestea sunt veşti proaste pentru o regiune care se teme mai mult de bănci obscure decât de tancurile ruseşti, iar Uniunea Europeană ar rămâne singură în eforturile de a reforma regiunea”.

Mark Galeotti, analist al Consiliului European pentru Relaţii Internaţionale, spune că, într-adevăr, ameninţarea militară din partea Rusiei nu este deloc ceea ce pare.

„În ultimii ani, numărul ameninţărilor cu represalii militare din partea Rusiei, exerciţiilor militare şi intruziunilor în spaţiul aerian al ţărilor rivale a crescut dramatic. Forţa de poliţie aeriană din zona baltică, un contingent al NATO, a interceptat 47 de intruziuni ale Rusiei doar în 2013. În 2015, NATO a interceptat nu mai puţin de 400 de avioane ruseşti în spaţiul aerian aliat”, explică Galeotti.