Devenirea unui Kadîrov de Moldova

În ultimii 8 ani, mai ales în ultimii 4 ani de conducere a lui Voronin, aproape întreg businessul (întreprinderi particulare, fluxurile financiare, poziţiile administrative) şi-a schimbat conducătorii. Acolo unde statul era stăpân au schimbat conducătorii şi cu ei controlul asupra activităţii, fluxurilor şi gestionării. Din „întâmplare”, beneficiar al acestei schimbări masive de trecere a proprietăţii şi influenţei a devenit până acum necunoscutul întreprinzător Vlad Plahotniuc, o singură persoană care a concentrat asupra a toate structurile de stat şi businessul semnificativ în Moldova. Analizez activitatea Centrului pentru combaterea corupţiei, statistic examinând lista dosarelor, cu ce s-a ocupat Centrul în ultimii ani, e uşor de observat una şi aceeaşi schemă banditească de influenţare a businessului, arestarea şi teroarea acţionarilor, şi, într-un final, transcrierea proprietăţii sau transmiterea controlului acestui „întreprinzător”. 

O posibilă alternativă de a ajunge la această concluzie este şi analiza hotărârilor judecătoreşti emise de judecătorul Colenco, dar şi simpla statistică de transcriere a proprietăţilor la registratorii din Chişinău. Şi în toţi aceşti ani, oamenii continuau să se şoşotească precum că Oleg Voronin şi, uneori şi tatăl său, „acaparează cu ambele mâini businessul stăpânilor de altă dată”.

Nici Voronin, nici cei mai apropiaţi activişti din partid (Mişin, Tkaciuk, Stepaniuc, Bondarciuc, Ţurcan, Calin) sau nu au tras foloase din funcţiile de conducere, sau aceste foloase sunt de necomparat cu „prada” lui Plahotniuc. Astăzi putem spune cu certitudine că toate afacerile şi tranzacţiile, care conform unei propagande regizate de însuşi Plahotniuc au fost atribuite public lui Oleg Voronin şi tatălui său, de fapt, cum s-a depistat şi continuă să se depisteze documentar, aparţin unei şi aceleiaşi persoane – Vladimir Plahotniuc.

Voronin nici nu a ştiut că pe parcursul conducerii sale, oamenii care îl înconjurau îl sunau pe Plahotniuc înainte de a intra la Voronin cu un nou „scenariu”, special creat potrivit reacţiei aşteptate de la Voronin, iar ieşind de la preşedintele RM, imediat îi raportau lui Plahotniuc despre rezultatul întrevederilor, convorbirilor, deciziilor şi pur şi simplu despre dispoziţia „şefului”. Voronin nici nu bănuia că toţi aceşti oameni tot acest timp au purtat în buzunar un telefon secret cu un singur număr de telefon – cel al lui Plahotniuc. Voronin nu ştia că furia lui şi simţul nevrotic al dreptăţii sunt gestionate din nişte camere ale „Nobil-Club” şi că toată logistica deciziilor lui spontane a fost pregătită bine în acest club de noapte, principalul oficiu al diversiunilor lui Vladimir Plahotniuc.

Iată doar vârful clienţilor de la „Nobil-Club” şi purtătorilor de telefoane secrete: miniştri (Dodon, Baldovici, Lazăr), consilierii lui Voronin (Reidman), reprezentanţii securităţii şi secretarii personali ai lui Voronin, reprezentanţii PCRM (Lupu, Stepaniuc), colaboratorii Centrului de combatere a crimelor economice şi corupţiei (Mejinschii, Zumbreanu, Suhan, Galeru, Sârcu), persoane de supraveghere (Cibotaru, Comisia naţională a pieţelor financiare, Cărare, Agenţia Antimonopol), Morei (Consiliul Securităţii), Gorincioi (Consiliul Coordonat al Audiovizualului), judecătorii (Colenco, Nomaşco, Rotaru & „Co”), comisari (Zubic), bancherii (Gacikevici, Banca de economii, şi cineva proaspăt apărut în club, preşedintele Băncii Naţionale, Drăguţanu), Gusev (MoldovaGaz), Carp (Aroma), Baleca (Franzeluţa), Iurcu (Moldtelecom), Volc (Metalferos), anchetatori, vameşi… toţi agenţi ascultători ai reţelei lui Vladimir Plahotniuc.

Toată această echipă putea fi observată „câte unul şi uitându-se prin părţi” la intrarea în Nobil Club, situat pe Eminescu, la intrarea în hotelul Codru, din partea străzii Maria Cibotari, la intrarea în restaurantul Grill House, de pe 31 August, şi la intrarea în „Nobil Luxury Boutique Hotel”, prin curte. În timp ce reprezentanţii guvernării politice erau preocupaţi de consolidarea şi funcţionarea instituţiilor de stat, Plahotniuc întotdeauna rămânea preocupat doar de o problemă: cum să-şi subordoneze aceste instituţii, pe toată verticala.

Cum are greutate poate fi găsită în Moldova o afacere pe care Plahotniuc ar fi pus mâna fără teroare, dosare penale, manipulări judecătoreşti şi abuzuri criminale. La fel nu poate fi găsit în registrul imobilelor din Chişinău un obiect care ar prezenta un anumit interes şi care nu a nimerit pe mâna lui Plahotniuc, fie în rezultatul unor tranzacţii comerciale cu participarea organelor de teroare (Centrul de combatere al celor care se opun să-i transmită lui Plahotniuc afacerea), fie prin deciziile judecătorilor precum Colenco, fie în rezultatul privatizării cinstite, aşa cum a fost tranzacţia cu hotelul Codru din centrul oraşului, cumpărat de Plahotniuc în ultimele zile ale lui Voronin în tenderul discutat cu Dodon.

Anticipând unele lucruri, subliniem că tot hotelul şi complexul de clădiri Codru chiar în centrul Chişinăului au fost cumpărate la un preţ ce reprezintă o mică parte a sumelor ce au fost cheltuite de stat pentru reparaţia acestui hotel, adică aproape 400 de mii de dolari. După cum se vede din raportul Curţii de Conturi, statul a pierdut doar de pe urma acestei tranzacţii a lui Plahotniuc circa 15 milioane de dolar, potrivit unor calcule modeste, şi acesta este doar un exemplu de „achiziţii” ale „întreprinzătorului de succes” Plahotniuc. Astăzi Plahotniuc şi-a făcut birou la Codru şi a stabilit acolo multe dintre „serviciile” sale. Mulţi dintre politicienii AIE au promis în campaniile electorale că se vor ocupa de această „afacere”, dar Plahotniuc, ca să calmeze apele, personal a poruncit procurorului general Valeriu Zubco să intenteze un „dosar veşnic” pe această privatizare, ceea ce şi se întâmplă astăzi. Iar despre Zubco vom vorbi mai jos.

Este de menţionat că până nu demult Plahotniuc reuşea să înrobească cei mai importanţi piloni ai instituţiilor de stat, deşi nu-i ajungeau trei figuri importante: procurorul general, şeful SIS şi preşedintele Băncii Naţionale. Gurbulea şi Reşetnicov rămâneau ultimii care erau fideli şefului lor Voronin, iar Talmaci refuza să-l slujească pe Plahotniuc din cauza antipatiei personale. După cum se ştie, cu prima numire deja totul e hotărât şi Zubco a ocupat funcţia de procuror general. Toţi ştiu că Zubco este căsătorit cu sora lui Ghenadie Sajin, administratorul clubului Drive, care aparţine lui Plahotniuc. Anume el, Sajin, l-a adus pe Zubco în biroul lui Plahotniuc de la Codru, unde „necunoscutul în sistemul procuraturii” Zubco a aşteptat câteva zile numirea sa şi a fost o surpriză chiar şi pentru AIE. Acum deja s-au acumulat o mulţime de probe, cum Zubco (prin intermediul lui Sajin sau, cum se întâmplă deja, prin intermediul lui Constantin Botnari, mâna dreaptă a lui Plahotniuc) îi raportează lui Plahotniuc despre dosarele în derulare din săptămâna curentă şi primeşte indicaţii pentru următoarea săptămână. 

Potrivit lui Plahotniuc, el i-a plătit lui Urechean 2 milioane de euro pentru ca el să-i cedeze lui Lupu dreptul de a înainta candidatura pentru funcţia de procuror general, adică pentru ca Urechean să-i cedeze nemijlocit lui Plahotniuc. Desigur nu e clar cum aceşti politicieni vor fi de acord cu o anchetă pe numele lui Plahotniuc, dacă mai devreme ori mai târziu căile vor aduce spre ei înşişi? Apropo, prin asta şi se explică poziţia stranie a procuraturii generale referitor la investigaţiile anterioare, dar şi la cele curente. 

După cum se vede, Plahotniuc nu doar a reuşit să păstreze oamenii, angajaţi încă pe timpul lui Voronin – aproape nimeni din instanţele care într-adevăr activează nu a fost demis, şi despre acest lucru AIE doar discută şi mai mult nimic, mai mult, pe unii oameni ai lui Plahotniuc AIE i-a promovat cu propriile mâini, continuând lărgirea reţelei lui Plahotniuc. Drept exemple pot servi şi înaintarea candidaturii la funcţia de preşedinte al Băncii Naţionale a lui Dorn Drăguţanu (prin intermediul colegului său de la Price WaterHouseCoopers, Adrian Candu, finul şi avocatul personal al lui Plahotniuc) şi numirea ca director al CCCEC a lui Chetraru (cu care Plahotniuc, în taină de Filat, şeful direct al lui Chetraru, se întâlneşte săptămânal la o vilă din afara Chişinăului). 

Pentru Plahotniuc este extrem de important să suplinească şirul instituţiilor de stat pe verticală, însărcinate cu competenţe de anchetare (Procuratura Generală, SIS şi CCCEC), pentru a rezolva patru probleme vitale: 1) să acopere ilegalităţile ultimilor 8 ani, 2) să împiedice orice încercare de anchetări, 3) să-şi apare activele şi capitalurile, 4) să-şi continue atacurile de acaparare şi în viitor. Pentru aceste poziţii-cheie în stat Plahotniuc se va lupta până la capăt, practic, ca pentru viaţa sau moartea sa. Pentru aceasta Plahotniuc va plăti orice sumă şi el deja a început să facă asta – deoarece capitalurile şi interesele sunt imense, şi va plăti Plahotniuc ca un boier. Nimeni până acum nu poate să creadă că activele de o sută de milioane de dolari pot fi „cumpărate” pe nefericirea oamenilor practic în câţiva ani. 

Pentru Plahotniuc întotdeauna era important nu doar să-şi numească oamenii săi în funcţii-cheie, alegându-i pe cei slabi, zgârciţi, predispuşi la corupere şi şantajabili, dar întotdeauna a avut grijă de instructajul lor profesional „cum să mintă în diverse situaţii”, fie la conferinţe de presă, rapoarte sau jurăminte faţă de primele persoane ale statului de fidelitate şi loialitate. Probabil şi acum ţineţi minte cum Zubco şi-a anunţat dorinţa la o conferinţă de presă să facă cunoştinţă cu Plahotniuc, practic la câteva ore după ce a ieşit din biroul lui. Nu vom aduce exemple de conferinţe de presă ale lui Chetraru sau Zumbreanu care s-au remarcat prin cinism şi minciună – armele preferate ale lui Plahotniuc pentru a hrăni masele. 

Pentru a controla şi piaţa politică, magnatul Plahotniuc monopolizează şi surse de informare în masă: ORT/Prime, TVR 1/2Plus, alte televiziuni şi posturi de radio. Împreună cu alte posturi TV precum TV 3 şi EuTV, achiziţionat pe un grup de persoane dependente, Plahotniuc se apropie de campania electorală cu o proporţie de 60% din piaţa mass-media, ceea ce reprezintă un nivel mai mult decât critic. Deja şi piaţa publicitară i se subordonează lui Plahotniuc prin agenţia Casa Media, care îi aparţine în totalitate lui Plahotniuc şi care controlează aproape 80& din banii publicitari din Moldova (circa 20 de milioane de dolari). La moment, segmentul mediatic al lui Plahotniuc acoperă 85% de dependenţă a pieţei. 

Astăzi, planul lui Plahotniuc este de a lichida NIT-ul cu mâinile AIE, „să pună mâna pe Publika şi JurnalTV”, să neutralizeze Moldova 1 şi să împiedice apariţia oricărui alt concurent. Plahotniuc, plătindu-i pe oamenii săi în tipografiile din Chişinău, controlează şi apariţia unor articole incomode în presa scrisă, de asemenea plăteşte răspândirea unor articole murdare şi la comandă, în publicaţii locale (ziarul „Timpul”), precum şi în unele publicaţii de la Moscova. Periodic au loc şi „curăţiri” ale materialelor pe internet care îl arată pe Plahotniuc din perspectivă negativă (adică reală), iar în acest sens este angajată o echipă destul de mare de supervaizeri. După cum unii dintre noi deja au remarcat, echipa de PR-manageri din România şi Kiev deja se ocupă intensiv de curăţirea activităţii banditeşti şi de promovarea politică a lui Plahotniuc, iar în acest sens sunt investite resurse semnificative. Astfel, Plahotniuc personal pretinde pentru determinare şi numirea forţelor politice pentru alegerile viitoare.

Este ştiut faptul că Lupu este omul lui Plahotniuc, o investiţie pe termen lung a lui Plahotniuc, un proiect politic al lui Plahotniuc. Lupu, din câte se vede din caracterul său indecis, nu a luat decizia de a părăsi PCRM, această decizie a fost luată în locul lui de către Plahotniuc, şi a făcut-o cu un plan concret pentru viitor. Există un şir de mărturii care arată că Lupu săptămânal merge cu rapoarte atât la Nobil Club, cât şi la noua reşedinţă a lui Plahotniuc din hotelul Codru, în funcţie de unde este chemat de şef. După cum se ştie, aproape toate candidaturile înaintate de Lupu, în special cele din structurile de forţă, sunt candidaturile lui Plahotniuc, iar Lupu doar le vociferează. De exemplu, despre Zubco Lupu a aflat în ziua înaintării lui. Încă acum 4 ani, pentru a slăbi rândurile PCRM şi înţelegând că nu va rămâne nepedepsit de Voronin, Plahotniuc a început munca asupra proiectului său „Lupu”. 

Amintim că în prima variantă a listei preelectorale a PD, patru din primele cinci poziţii erau ocupate de oamenii lui Plahotniuc (4 din 5!): Lupu, Lazăr (încă de pe timpul lui Voronin), Adrian Candu (avocatul personal şi finul lui Plahotniuc) şi Cristina Andrievschi-Balan (managerul holdingului Codru, recent achiziţionat tot din motivul că „Oleg fură totul”). Ultimi doi în consecinţă au fost scoşi de pe lista încă salvată pe internet a Partidului Democrat al lui Diacov, deoarece deja devenea clar că aproape tot Nobil Club se muta în Parlament. Potrivit planului lui Plahotniuc, Lupu trebuia să înainteze candidatura lui Plahotniuc la funcţia de prim-ministru, imediat după alegerea lui Lupu în funcţia de preşedinte al RM. Atunci proiectul poate fi considerat finalizat, atunci se poate de început răzbunarea asupra ultimilor care s-au opus. Atunci Republica Moldova de fapt şi de jure va fi Plahotniuc SRL.

Când s-a aflat că tranzacţia „Lupu-preşedinte” a eşuat sau, cel puţin, se amână, planul curent al lui Plahotniuc a suferit modificări principiale şi astăzi deja nu mai este limitat la candidatura sa în funcţia de premier. El este informat despre nesupunerea şi imprevizibilitatea politicienilor, de aceea Lupu va fi utilizat doar în calitate de locomotivă şi numai pentru a intra în Parlament, după care va deveni inutil pentru Plahotniuc şi chiar o povară, şi Plahotniuc se va comporta cu el ca şi cu predecesorii lui – „afară!”, simplu şi cu gust. Acest lucru este în stilul lui Plahotniuc: un intelect extrem de modest plus o şiretenie maximă nu presupune altfel de tranzacţii. Personal Plahotniuc vede ideea de a fi introdus în listele PD nemijlocit pe poziţia a doua, după Lupu, despre asta deja discutând separat cu Diacov. Se zvoneşte că Diacov deja se gândeşte la argumente pentru a-l convinge pe Lupu de corectitudinea introducerii lui Plahotniuc în liste, pur şi simplu pentru că banii nu au miros. După cum aţi observat deja, la posturile lui Plahotniuc, în special la Prime, au fost tentative de a corecta imaginea întreprinzătorului de succes Plahotniuc, ceea ce sunt doar primele valuri de intrare a lui Plahotniuc în politică. Deja la sfârşitul acestui an Plahotniuc se vede în calitate de „Kadîrov”, „naş” influent şi unic, cu toate consecinţele deja văzute istoric şi cele care abia urmează. 

Plahotniuc spune deseori că, în afară de Lupu, îl finanţează pe Urechean. Însuşi Plahotniuc vorbeşte despre sume de 600 de mii de euro, cheltuite pentru campaniile electorale ale celor doi. La aceeaşi treucă se află şi câteva persoane importante de la Centrul Anticorupţie (Zumbreanu, Muntean, Suhan şi chiar Chetraru, directorul „Centrului pentru lupta cu victimele alese de Plahotniuc”, printre „destinatarii” plicurilor cu bani de la Plahotniuc), doi dintre vicedirectorii Serviciului de Informaţii şi Securitate, responsabili de interceptări, precum şi alţi funcţionari din cadrul Ministerului de Interne şi a Procuraturii Generale, ca să nu mai vorbim despre Zubco.

Unicul politician care până când (până când!) nu este controlat de Plahotniuc este Vlad Filat, în pofida faptului că „propunerile interesante” din partea lui Plahotniuc, direct sau indirect, deja se pregătesc. Filat, ca şi Voronin, la timpul său, va fi ţinta unei avalanşe de rapoarte şi fiţuici informaţionale, semnate de serviciile de stat şi scrise prin oficiile lui Plahotniuc, cu scopul de a manipula şi dezinforma după aceeaşi schemă ca şi în perioada lui Voronin.

Totuşi Plahotniuc are experienţa lichidării lui Tarlev. Pentru Plahotniuc „lichidarea lui Tarlev” a fost un proiect lung şi obositor de acumulare a informaţiilor şi, respectiv, de „expediere a informaţiei” lui Voronin. Amintim că în acea perioadă în ziarele şi presa online deja se vehicula numele lui Plahotniuc ca unul dintre candidaţii la funcţia de prim-ministru. Aşa că pentru operaţiunea „eliminare a lui Filat” Plahotniuc este pregătit bine, în detalii şi cu un bagaj mare de „tehnici”. Acest proiect al lui Plahotniuc este prioritar, iar la el munceşte intens tot hotelul „Nobil” şi oficiul lui Plahotniuc de la „Codru”. Evident, Plahotniuc este gata să plătească orice sumă de bani, deoarece asta rezolvă, practic, toate problemele. Este clar că Plahotniuc se conduce de principiul „totul sau nimic”.

Doar imaginaţi-vă, care ar fi şansele dvs. de a rezista samavolniciei lui Plahotniuc, indiferent dacă aţi fi politician, om de afaceri sau funcţionar de rang înalt, dacă întreg „statul Plahotniuc” s-ar ocupa de dvs.? Dacă şi anturajul dvs. (inclusiv familia) este ascultat de Muntean (Centrul Anticorupţie, cu toate tehnicile existente în ţară), cu scopul identificării „problemelor”, după care Zumbreanu&Co (respectiv şi procurorii anticorupţie, acoperiţi de Chetraru) vor deschide dosare penale (fiind „împuterniciţi de stat în orice samavolnicie şi haos poliţienesc”), apoi dosarele ajung la procurorul general Zubco, numit de Parlament (mai precis, de Plahotniuc) pentru a „supraveghea legea” şi mai departe, pe verticala instanţelor de judecată, ai căror preşedinţi mai întâi vor distribui dosarele către judecătorii care sunt la un pas de pensie (pentru care deciziile deja sunt scrise, iar riscurile „post-pensie” sunt acoperite).

În continuare, dosarele merg la Colenco, Muruianu şi Moldovanu, care „întăresc” automat deciziile precedente pentru sumele de bani primite în avans. Şi câţi oameni deja au trecut prin acest „algoritm”, şi câţi judecători au fost deja „spălaţi” prin această maşină, mai corect ar fi să ne întrebăm câţi au rămas în afara sistemului?

Nu cred că, fie şi în ţările totalitare, „maşina de stat” poate să lucreze atât de organizat, iar participanţii să fie atât de „motivaţi”. Nu cred că nici măcar pentru faraonul Egiptului sau pentru ţarul Rusiei au lucrat cu atâta străduinţă atâtea resurse de stat.

În ultimii 8 ani, Plahotniuc a adunat o bibliotecă enormă de informaţii compromiţătoare, înregistrări de conversaţii, materiale video cu caracter intim, scrisori false, acte bancare şi alte documente. O mare parte dintre aceste „materiale fără preţ” se păstrează în satul Grozeşti, în satul de baştină al lui Plahotniuc, într-un buncăr special, de siguranţa căruia răspunde Constantin Botnari, care mai este, prin cumul, împuternicitul special al lui Plahotniuc în distribuirea plicurilor cu bani. Se spune că recordul la materialele din „biblioteca” lui Plahotniuc îl deţine Oleg Voronin, chiar dacă şi tatăl său este prezentat pe larg, inclusiv şi în perioada zborurilor multiple ale lui Voronin cu avionul personal al lui Plahotniuc (deşi de „Nobil Air”, formal, răspunde Vladimir Andronachi, în realitate proprietarul este, evident, însuşi Plahotniuc”).

Cum şi era de aşteptat, respectiva „bibliotecă” este intensiv completată cu politicieni „proaspeţi” şi, în primul rând, cu cei din anturajul apropiat al Partidului Democrat.

În lista materialelor compromiţătoare se află şi documentele privind tranzacţiile Partidului Comuniştilor din ultimii ani, inclusiv datele personale ale operaţiunilor bancare şi cele cu bani cash efectuate de membrii familiei Voronin. Aici trebuie de menţionat faptul că „operaţiunile” intime şi, mai ales, familiale sunt punctul forte al lui Plahotniuc.

Interceptarea şi fotografierea la locul de muncă, acasă şi în familie, expedierea scrisorilor anonime şi a fotografiilor trucate, falsificarea înregistrărilor şi a mesajelor electronice de multe ori au stârnit conflicte chiar şi în cele mai apropiate familii. Dacă aceşti oameni ar fi ştiut de unde „cresc picioarele” acestor probleme! Deseori Plahotniuc are mai mult „material” despre soţii, copii sau „secretarele” politicienilor decât despre înşişi politicienii respectivi, iar despre acest lucru au reuşit deja mulţi să se convingă personal.

Din datele furnizate de oamenii noştri din Moscova, unde Plahotniuc merge periodic în regim extrem de secret, cu avionul său personal, el intenţionează să folosească materialele compromiţătoare în scopuri comerciale, prin şantaj. Asemenea metode deja se folosesc în Rusia, deşi informaţiile despre politicienii moldoveni deocamdată nu prezintă mare interes.

Pe parcursul ultimilor 8 ani Plahotniuc a utilizat metode simple: îl provoca sau se folosea de stările de panică şi isterică ale lui Voronin, cunoscându-i caracterul şi punctele slabe, apoi Voronin primea de la cei ce-l înconjurau concretizările regizate de Plahotniuc, fiind percepute drept probe, urmau indicaţiile urgente ale lui Voronin în adresa lui Mejinschi, papuc şi Gurbulea, şi în consecinţă, Plahotniuc acapara businessul, făcându-l pe fostul proprietar duşman al lui Voronin, pentru a evita pedeapsa proprietarului adevărat şi a-l induce în eroare. Plahotniuc se folosea sau de obiceiul lui Voronin de a nu verifica a doua oară astfel de lucruri, sau Voronin le verifica la oamenii deja instruiţi de Plahotniuc şi care deja au primit plicurile de aur. Eficientă era şi schema când la o indicaţie a lui Voronin se adăugau încă 5-6 „indicaţii ale lui Voronin” de la Plahotniuc. Plahotniuc întotdeauna se prezenta în cercurile businessului ca cel în care Voronin are cea mai mare încredere, cea mai scurtă cale către urechile şi înţelegerea lui Voronin. 

Unul dintre rolurile lui Reidman era de a-i trimite pe toţi la Plahotniuc „şeful, tata, adică Voronin, oricum va trimite la persoana de încredere Plahotniuc”. Acţiona simplu şi şiret, iar astfel de scheme banditeşti se numesc „combinaţii”. Acei businessmani care au decis să se adreseze la Plahotniuc curând îşi luau rămas bun de la afacere sau de la controlul asupra ei. Anume astfel, aşa-numitul businessman Plahotniuc şi-a făcut avere, evaluată la zeci de milioane de dolari, anume aşa a subordonat o bună parte a economiei Moldovei. În această chemă important era să-i ţină pe ceilalţi departe de Voronin sau să-i controleze. Acum Plahotniuc este sigur că rolul de gestionar unic al lui Voronin îi va reveni chiar lui. Plahotniuc consideră că minim o treime din voturile fracţiunii PCRM îi sunt garantate, iarăşi pentru că pentru unii banii nu au miros, iar pentru alţii afacerile nu se închid pur şi simplu.

Trecutul criminal al lui Plahotniuc este destul de cunoscut şi despre aceasta s-au scris multe anterior: de la trafic de fiinţe şi obiecte interzise, inclusiv armament din Transnistria, până la traficul de tinere în Italia şi Balcani. Pe atunci Plahotniuc încă era un bandit necunoscut, deseori ascunzându-se de justiţia şi organele de drept din Moldova în ţările din Balcani sub diferite nume. Plahotniuc şi acum are câteva paşapoarte cu diferite cetăţenii, în fiecare din ele fiind schimbată cel puţin o literă, inclusiv şi numele iniţial „Plahotniuc”, despre care vecinii din satul Grozeşti au povestit. În acele timpuri Plahotniuc l-a cunoscut pe Mejinschi, pe atunci un ofiţer tânăr şi naiv, care lupta cinstit cu banditismul. 

De menţionat că astăzi şeful securităţii lui Plahotniuc este un agent FSB de la Moscova, deoarece faţă de cei locali, care ştiu cum a evoluat Plahotniuc, el are neîncredere. După cum se vede, încă în acei ani, Plahotniuc era chinuit de gândul la laurii premierului. Majoritatea operaţiunilor legate de Plahotniuc şi CCCEC erau executate de o singură persoană – Bogdan Zumbreanu, finul lui Mejinschii, recent promovat de Chetraru fără ştiinţa AIE. Se presupune că Chetraru a acţionat la comanda lui Plahotniuc. Pe parcursul biografiei sale banditeşti, Plahotniuc niciodată nu se limita la metode decente: ba erau bătuţi cu cruzime partenerii lui, ba pe numele lui erau transcrise toate proprietăţile şi cotele în întreprinderi comune, ba pur şi simplu dispăreau.

Plahotniuc este un risc sistemic, este riscul întregii ţări, bazelor fundamentale şi pilonilor statalităţii, şi de el trebuie să se ocupe organul de stat corespunzător – Consiliul Suprem de Securitate. Anterior nu-şi permitea să investigheze acţiunile lui Plahotniuc pentru că însuşi Morei este omul lui Plahotniuc, dar astăzi aceste obstacole nu mai sunt, şi un grup de anchetatori cinstiţi, principiali şi incoruptibili de la PG, SIS şi CCCEC pot să înceapă investigaţiile sus-menţionatului. Acest grup nici nu trebuie să se încreadă acestui articol, este destul doar să verifice aceste fapte – nu este uşor să-ţi imaginezi că Plahotniuc se poate ascunde în spatele off-shore-urilor şi a persoanelor care demult sunt gata să depună mărturii (Andrievschi-Balan, Mucuţă, Andronache, Dnestrean, Uskov, Volkov, Jelihovschi, Cuşnir, Sajin). 

Mai devreme sau mai târziu, clasa politică din Moldova va conştientiza problema Plahotniuc drept problemă sistemică a statului nostru, drept cel mai mare pericol al existenţei ei. Când Plahotniuc va veni la putere, iar acest lucru catastrofal se poate întâmpla şi în această toamnă, clasa politică în general va deveni inutilă. După subordonarea organelor judiciare şi de investigaţie, a fluxurilor financiare şi a resurselor mediatice, acum Plahotniuc pretinde şi la domnie politică, mai exact la rolul de „naş” al Moldovei.

P.S. Noi toţi suntem martorii faptului că după schimbarea celor mai importanţi jucători politici, PCRM pe AIE, schimbarea puterii nu a adus schimbări în viaţa noastră. Unii chiar au remarcat înrăutăţirea lucrurilor. Iar toate acestea se explică foarte uşor: puterea reală nu s-a schimbat, stăpânul real a rămas acelaşi!

Precizăm că acest articol a fost scris în anul 2009