Turul doi al alegerilor prezidenţiale a adus la putere un candidat pro-rus, Igor Dodon, în pofida speranţelor electoratului democratic şi proeuropean. Oligarhul Plahotniuc îşi completează astfel piramida puterii cu piesa care-i lipsea: preşedinţia. Acum regimul de la Chişinău, pe care unii analişti de la Bucureşti îl numesc „proeuropean“ (nu ştiu dacă o să-i mai atribuie şi de-acum încolo acest calificativ), şi-a smuls de pe faţă ultima mască, făcând în mod deschis campanie pentru Dodon.
Minciunile, insinuările, calomniile pe bandă rulantă la adresa Maiei Sandu deversate la cele 7 televiziuni ale holdingului oligarhic şi-au făcut efectul înaintea alegerilor. La carul propagandistic pro-Dodon s-a înhămat şi Biserica Ortodoxă arondată Moscovei. Duminică, 13 noiembrie, fraudele la urne au desăvârşit „opera”. A fost veselul turism electoral de la Varniţa – o localitate basarabeană din preajma Tighinei controlată de separatişti – , de la Rezina şi de la Sănătăuca (Floreşti), unde alegătorii transnistreni, muncitori la întreprinderile din stânga Nistrului, au fost aduşi organizat cu autobuzele ca să voteze pentru candidatul pro-rus. Martorii au relatat că la ieşirea din secţie li se fotografia ştampila din fişa însoţitoare a buletinului drept dovadă că au votat – faptă răsplătită când cu 100 de lei, când cu 300. Refuzul de a vota era ameninţarea cu pierderea slujbei. Se vede ce mare bluf e aşa-zisul conflict separatist din Transnistria şi ce foloase aduce această zonă criminalizată clasei politice corupte de la Chişinău. Bandiţii de pe cele două maluri ale Nistrului colaborează fructuos, sub privirile încurajatoare ale Moscovei.
Dacă în ajunul celui de-al doilea tur în secţiile deschise pe malul drept al Nistrului pentru transnistreni Comisia Electorală Centrală a suplimentat cu 90.000 numărul de buletine, diaspora occidentală, despre care s-a ştiut că va vota masiv pentru Maia Sandu, a fost pur şi simplu sabotată. O prevedere absurdă din Codul Electoral, lipsită de orice întemeiere juridică şi statistică, a limitat la 3.000 numărul de buletine pentru fiecare secţie de vot din străinătate, deşi acolo nu există liste electorale. Efectul acestei dispoziţii arbitrare s-a văzut pe 13 noiembrie: în câteva oraşe italiene, la Londra, Paris, Barcelona, Montreal ş.a. buletinele s-au terminat către prânz sau cel târziu pe la orele 17.00. La fel şi la Bucureşti. Dar chiar şi în aceste condiţii, excepţionala mobilizare a diasporei occidentale (nu şi a basarabenilor din România, din păcate) a adus candidatului opoziţiei antioligarhice circa 130.000 de voturi în turul II.
A fost, realmente, o luptă între David şi Goliat. Cu deosebirea că David-ul nostru, momentan, a pierdut bătălia. Maia Sandu nu a avut resurse financiare pentru această campanie electorală, nu a avut bani de publicitate TV şi de billboard-uri uriaşe, cu care să împânzească ţara, spre deosebire de Dodon. Candidatul dreptei şi-a finanţat campania din mici donaţii verificate la sânge (dar şi aici au existat încercări de compromitere – cu doar câteva zile înainte de alegeri, Ilan Shor, principalul bănuit în furtul miliardului de dolari din băncile moldoveneşti, „martorul“ care cooperează atât de fructuos cu autorităţile, a virat în contul Partidului Acţiune şi Solidaritate 300.000 de lei, adică aproximativ 15.000 de euro, însă diversiunea n-a mers, banii „otrăviţi“ au fost imediat returnaţi de trezorierii PAS). Maia Sandu s-a confruntat cu un imens aparat administrativ, care a lucrat pentru Dodon. Apoi, târzia sa desemnare în calitate de candidat unic al opoziţiei proeuropene şi antioligarhice, în urma unor sondaje efectuate la comanda unor instituţii americane şi germane, au lipsit-o de săptămâni preţioase pentru a se face cunoscută, mai ales la ţară.
Sunt multe învăţăminte de tras în urma celor întâmplate. E nevoie de o muncă laborioasă în „Basarabia profundă“, cea care nu are cont pe Facebook. Dar important este că a apărut un nou pol politic de centru dreapta, prooccidental şi antioligarhic – PAS, Platforma Demnitate şi Adevăr, nucleul necorupt din PLDM şi alte forţe politice şi civice – care trebuie să rămână unit. Această coagulare se datorează în mare parte lui Andrei Năstase, liderul Platformei DA, care şi-a respectat cuvântul şi s-a retras în favoarea Maiei Sandu, mai bine plasată în sondaje, în caz contrar, pur şi simplu n-am fi avut un tur II. Mobilizarea moldovenilor din diaspora la alegerile de duminică derivă, pe undeva, din acest gest nobil de renunţare, atipic pentru politicienii moldoveni…
Nu orice candidat ar fi putut trezi, în rândurile electoratului nostru educat, occidentalizat, un astfel de entuziasm şi dorinţă de sacrificiu, aşa cum a reuşit Maia Sandu – un om integru şi curajos, primul om politic moldovean absolvent de Harvard. Toate acestea mă fac să cred că ceea ce declara Maia Sandu în interviul este o realitate: „Moldova nu s-a predat. Moldova există, Moldova luptă!“. Şi va lupta.
Maia Sandu s-a confruntat cu un imens aparat administrativ, care a lucrat pentru Dodon.