Viziunile celor doi candidaţi despre economie le-am aflat datorită dezbaterilor care au avut loc luni la postul public de televiziune. Cu siguranţă, o astfel de rundă de dezbateri a provocat interes şi chiar a fost una relativ bună comparativ cu celelalte graţie formatului său mai rigid, care nu a oferit posibilitatea candidaţilor să se eschiveze de la răspunsuri sau să aducă învinuiri nefondate oponentului.

În fine, din răspunsuri am aflat că, în plan economic, Igor Dodon se axează pe relansarea exporturilor în Federaţia Rusă. Adică, restabilind exporturile în Rusia, acesta speră că vor creşte veniturile companiilor, intrările la buget şi, respectiv, salariile. Vor fi deschise locuri de muncă etc. Să recunoaştem, e o viziune destul de îngustă. Bineînţeles, cât nu ar fi de bune relaţiile acestuia cu Moscova, care sunt mai degrabă relaţii dintre vasal şi stăpân, Kremlinul nu va accepta importurile masive de mărfuri moldoveneşti necondiţionat. 

Relaţii dintre vasal şi stăpân

Despre preţul acestei relansări putem doar face presupuneri. Şi chiar dacă excludem factorul geopolitic, constatăm că Igor Dodon vede rostul economiei moldoveneşti în a fi o bază de materii prime ieftine pentru piaţa rusească. Deci, dacă vom fi cuminţi şi ascultători, Kremlinul ne va cumpăra merele şi roşiile. Cred că este clar că rezervele unui astfel de model economic sunt extrem de limitate. În plus, Igor Dodon optează pentru o politică economică protecţionistă. Cu alte cuvinte, o politică ce, în scopul protejării producătorului autohton, să limiteze accesul mărfurilor străine pe pieţele moldoveneşti. Nu este mai mult decât o lozincă populistă. Or dl Dodon ştie cu siguranţă că R. Moldova este parte a Organizaţiei Mondiale a Comerţului şi a altor acorduri de comerţ, inclusiv cel cu Uniunea Europeană, care limitează la maximum posibilitatea de aplicare a astfel de politici protecţioniste. Şi într-o lume globalizată un stat mic şi neputincios ca Republica Moldova nicidecum nu poate să se izoleze. Mai mult, protejarea producătorului intern a arătat că reduce gradul de competitivitate şi de performanţă a companiilor autohtone. În urma politicilor protecţioniste, acestea produc mărfuri mai proaste şi la un preţ mai ridicat, fapt ce prejudiciază consumatorul.

Investiţii în calitatea forţei de muncă

La rândul ei, Maia Sandu crede că politicile economice trebuie să pornească de la instruirea unei forţe de muncă înalt calificate, atragerea investiţiilor şi excluderea corupţiei, care este principalul obstacol în calea investiţiilor. În final, aceste politici ar duce la crearea de locuri de muncă bine plătite şi ar crea condiţii pentru revenirea moldovenilor plecaţi peste hotare. Prin urmare, viziunea ei este axată pe sporirea competitivităţii economiei moldoveneşti, care va putea fi astfel reorientată în sfârşit spre producere şi exporturi. Potenţialul unui astfel de model este, cu siguranţă, mai mare. Dar şi mai complicat de realizat. Totul depinde de cum reuşeşti să faci instituţiile să funcţioneze în interesul statului şi nu a grupurilor de interese.

Doar cu reforme economice nu schimbi prea multe

Totuşi, trebuie să recunoaştem că, până la urmă, viziunile economice ale candidaţilor la Preşedinţie nu vor conta în activitatea Guvernului, responsabil direct de evoluţia economiei. Reformele de ordin economic nu pot schimba prea mult starea lucrurilor în R. Moldova, iar acest fapt l-a arătat destul de clar reforma regulatorie sau aşa-numita „Ghilotina”, cu care se laudă Igor Dodon, care o aduce drept exemplu că este un bun reformator. Deşi reforma în cauză ar fi trebuit să reducă presiunea reglementărilor asupra businessului, lucrul acesta nu s-a întâmplat, deoarece atitudinea funcţionarilor a rămas aceeaşi, iar în locul unei reglementări sau structuri desfiinţate vin deseori două sau mai multe.

Nu am ales bine priorităţile, n-am stabilit corect principiile

Însă alegerile actuale nu sunt doar despre reforme economice. Şi nici despre geopolitică, cum încearcă mai mulţi sfătuitori să o convingă pe Maia Sandu. Cei 25 de ani de independenţă în care, luptând sub lozinci geopolitice, R. Moldova s-a adâncit tot mai mult în mizerie şi corupţie, până ce întregul sistem de stat a ajuns să fie controlat de o persoană odioasă, vorbesc de la sine. Alegerile actuale sunt despre necesitatea schimbării întregii societăţi. Este clar că în aceşti 25 de ani am mers într-o direcţie greşită. O confirmă toate sondajele de opinii în cadrul cărora respondenţii afirmă acest lucru.

Îndrăznesc să spun că s-a întâmplat aşa deoarece, din start, de la proclamarea independenţei, nu am ales bine priorităţile. În ce priveşte raportul dintre stat şi cetăţean, nu a fost stabilită şi consolidată la nivel de societate o scară corectă de valori care să-i propulseze pe cei mai buni în frunte, să aducă oameni în funcţii înalte datorită valorii lor, să aprecieze munca onestă şi demnitatea umană, care nu tolerează minciuna şi ipocrizia.

Adâncirea în mizerie sau revenirea la decenţă

Nu ne-am învăţat să ştim a condamna la nivel de societate hoţiile şi a dispreţui hoţii, care nu au suficient bun-simţ şi calităţi pentru a-şi câştiga decent bucata de pâine. Respectarea regulilor şi egalitatea în faţa legii nu au devenit până în prezent o condiţie recunoscută de întreaga societate drept singura posibilitate de a ne mişca cu toţii înainte.

Acestea ar fi întrebările ce frământă oamenii intervievaţi în sondaje şi care spun de fiecare dată că nu mergem în direcţia corectă. Nu este vorba despre puncte cardinale: Est, Vest, Nord sau Sud. Este vorba de adâncirea în mizerie sau revenirea la decenţă.

Revenirea la decenţă este şi mesajul pe care îl transmite candidata opoziţiei antioligarhice, Maia Sandu, şi care iată că reuşeşte să sensibilizeze tot mai multă lume cu acest mesaj. Acum depinde de noi toţi cum ne vom mobiliza pentru a ne uni într-o masă critică de oameni care adoptă acest mesaj şi sunt gata să facă în sfârşit schimbarea veritabilă în R. Moldova.