Revista franceză prezintă istoria dispariţiei miliardului de dolari din cele trei bănci principale ale Moldovei, aşa cum a fost ea revelată în 2015 de către Platforma Civică Dreptate si Adevăr, şi manifestaţiile care au dus la prăbuşirea unui întreg sistem politic clientelar, schimbarea a trei guverne într-un singur an, precum şi la inculparea lui Ilan Shor, pentru care procurorii cer 15 ani de închisoare. Deşi în timpul acesta contribuabilii continuă să plătească poliţele frauduloase.

Un loc central în prezentarea nebuloasei moldovene îi este rezervat magnatului Vladimir Plahotniuc. Fost administrator al afacerilor comunistului Voronin, Plahotniuc a intrat în politică în 2010, practic cumpărând Partidul Democrat al lui Marian Lupu. „Controlând principalul partid din coaliţia prooccidentală aflată la putere, Plahotniuc a devenit astfel un element central al jocului politic”, scrie Le Monde Diplomatique.

Plahotniuc a încercat chiar să devină prim-ministru, ba chiar ar fi reuşit dacă nu s-ar fi lovit de veto-ul preşedintelui Nicolae Timofti. A izbutit însă să-şi plaseze la putere un apropiat, pe Pavel Filip, provocând o revoltă populară şi a tuturor partidelor de opoziţie.

În sfârşit, pe 4 martie, Curtea Constituţională a decis că preşedintele va fi ales prin vot direct, alegerile fiind fixate pentru 30 octombrie. Opoziţia s-a sfâşiat începând din acel moment, iar lupta pentru putere a reînceput, ducând la combinaţii ideologice ciudate, cu discursul unui Igor Dodon care se prezintă ca democrat şi naţionalist moldovean, deşi acum abia doi ani poza împreună cu Putin.

La fel, scrie Le Monde Diplomatique, în mod comic Andrei Năstase şi Maia Sandu evită să se arate prea prooccidentali pentru a evita să fie asociaţi cu Plahotniuc, care caută să se arate acum ca fiind candidatul proamerican, pozând alături de adjuncta secretarului de stat al SUA, Victoria Nuland.

Le Monde Diplomatique mai scrie că omul care guvernează Moldova e Plahotniuc şi că ambasadele străine care contează ştiu asta foarte bine. Dat fiind contextul regional şi activitatea de destabilizare a Ucrainei dusă de Rusia, Plahotniuc e astfel văzut de diplomaţii din SUA şi UE ca un factor de stabilitate in zonă.

Abia acum se vede, potrivit publicaţiei franceze, lipsa de argumente reale pentru a fi permisă liberalizarea regimului vizelor UE pentru moldoveni, măsură care a avut ca scop doar întărirea influenţei europene în această regiune instabilă.

Acum însă, vitrina s-a fisurat, mai ales după ce moldovenii au descoperit culisele acordului dintre partidele ce formau Alianţa Politică pentru Moldova Europeană, acordul prin care acele partide îşi împărţeau instituţiile statului, dar mai ales după condamnarea lui Vlad Filat, care a căzut pentru că i s-a opus lui Plahotniuc şi a fost condamnat la opt ani închisoare.

S-a văzut astfel, în cazul Moldovei, ceea ce se remarcase deja într-o ţară precum Croaţia, că uneori partidele şi politicienii cei mai declaraţi proeuropeni se pot dovedi cei mai corupţi. Occidentul se teme acum de o răbufnire socială în Moldova cum a fost cea din Ucraina, dar care ar avea consecinţe inverse, împingând ţara spre Rusia.

În sfârşit, analiza din Le Monde Diplomatique menţionează pe larg influenţa şi activitatea SUA şi UE în Moldova, prin ambasadele lor, dar niciodată România... Ce se întâmplă la Chişinău pare irelevant văzut de la Bucureşti. Afară, desigur, de câte un slogan inofensiv, din când în când, în genul: „Jos cizma de pe Basarabia..."