Carieră şi traseism politic

Angajat în câmpul muncii din 1997, Igor Dodon a schimbat timp de opt ani, până când a ajuns în Guvern, mai multe funcţii în cadrul Băncii de Valori a Moldovei şi a Comisiei Naţionale de Valori Mobiliare. Din 2005, Dodon a intrat în politica mare, fiind numit mai întâi viceministru al Economiei, iar peste un an se mută în fotoliul de ministru al Economiei şi Comerţului. Păstrează funcţia până în 2009, când schimbă legitimaţia de membru al cabinetului de miniştri pe cea de deputat al fracţiunii comuniştilor, partid care l-a promovat în toţi aceşti ani. Doi ani mai târziu, după eşecul suportat în cadrul alegerilor locale pentru funcţia de primar al capitalei, politicianul începe să se distanţeze de comunişti şi până la sfârşitul anului părăseşte formaţiunea, refugiindu-se în Partidul Socialiştilor, pus la dispoziţie de vicepreşedinta partidului, Veronica Abramciuc. Peste doar un an, exclusă din partid, aceasta avea să declare că Dodon a preluat formaţiunea urmare a unui atac raider. Critic vehement al alianţelor aflate la guvernare din 2009 încoace, Dodon a reuşit, totuşi, să salveze Alianţa pentru Integrare Europeană 2 într-un moment de cumpănă, acceptând să îşi dea votul pentru alegerea preşedintelui republicii, Nicolae Timofti.

Averile cu „chilipir”


Casa lui Igor Dodon, procurată din bani împrumutaţi de la Victoriabank. Foto: Ziarul de Gardă

Angajat la stat, Dodon a deţinut mulţi ani la rând proprietăţi modeste. Proprietari ai unui apartament micuţ, cu două camere, situat în cartierul Poşta Veche, soţii Dodon, părinţi ai doi copii, au trăit ani la rând cu un venit mediu lunar de circa 13.000 de lei. Singurul lucru pe care şi-l permitea actualul candidat la funcţia de preşedinte al Republicii Moldova era să schimbe maşinile şi să facă donaţii generoase (mai mari decât venitul său pentru un an de zile – n.r.) partidelor din care făcea parte, în timpul campaniilor electorale. Astfel, Mazda 6 din 2003 şi Nissan Micra din 2006, pe care le indica în declaraţia de avere din 2007 şi 2008, au fost schimbate în 2009 pe o Toyota Land Cruiser, maşină pe care a vândut-o în 2012, cu 79.000 de lei, pentru ca un an mai târziu să îşi procure un automobil Toyota Rav 4, cu 122.000 de lei.

Tot în 2013, Dodon reuşeşte să-şi vândă micul apartament, estimat de-a lungul anilor la preţul de 180.000, apoi de 230.000 de lei, la un preţ de trei ori mai mare (735.000 de lei), şi imediat îşi cumpără o casă luxoasă, pe care o evaluează, împreună cu terenul aferent, la preţul de circa 2,5 milioane de lei. Experţii imobiliari au apreciat însă valoarea locuinţei la preţul de cel puţin 4 milioane de lei. Potrivit datelor de la Cadastru, socialistul şi-a vândut apartamentul colegului de partid, Corneliu Furculiţă, care se numără printre principalii sponsori ai Partidului Socialiştilor, dar şi fondator al Exclusiv Media. Proprietăţile şi veniturile lui Igor Dodon din 2015:


Sursa: avere.md

Donaţii electorale mai mari decât veniturile pentru trei ani

Pentru a acoperi restul sumei necesare pentru procurarea casei, Igor Dodon a contractat şi un credit de 1,477 de milioane de lei de la Victoriabank, instituţie despre care se spune că ar fi controlată de Vladimir Plahotniuc. Jurnaliştii Ziarului de Gardă au demonstrat însă că Dodon dădea târcoale viitoarei locuinţe cu un an înainte de a o procura, în perioada în care casa se afla în construcţie.

Din 2010 până în 2015, politicianul a donat în cele patru campanii electorale pentru parlamentare şi alegeri locale 464.000 de lei. Pentru parlamentarele din 2010, Igor Dodon a contribuit cu 150.000 de lei, ceea ce reprezintă tot venitul familiei sale pentru anul 2009 (154.000 de lei), pentru localele din 2011 – cu 200.000 de lei, ceea ce reprezintă cu 48.000 de lei mai mult decât tot venitul familiei pentru anul 2010 (152.000 de lei), la parlamentarele din 2014 a donat 89.300 de lei, iar pentru localele din 2015 a oferit 25.000 de lei.


Donaţiile electorale ale lui Igor Dodon depăşesc veniturile pentru trei ani ale politicianului

Igor Dodon a creat Fundaţia de binefacere „Soluţia” şi Asociaţia Obştească „Iubesc Moldova”. Nu se cunoaşte însă care a fost contribuţia financiară a socialistului pentru activitatea acestor instituţii. Contrar prevederilor legale, organizaţiile nu şi-au făcut publice rapoartele financiare pentru anii precedenţi.

Fabrica de conserve, „conectată” la Dodon 


Fabrica de Conserve din Călăraşi. Foto: Invest Moldova

Deşi nu a indicat niciodată în declaraţia sa de avere că ar avea vreo afacere, presa a scris anterior că Igor Dodon ar deţine, prin intermediari, un pachet de acţiuni la Fabrica de Conserve din Călăraşi, raionul de baştină al politicianului. Potrivit Capital Market, publi­ca­ţia Comi­siei Naţio­nale a Pieţei Finan­ci­are (CNPF), soci­a­lis­tul ar deţine nu mai puţin de 37% din acţiu­nile fabri­cii prin inter­me­diul Ali­nei Boţoc, o persoană de încredere a lui Igor Dodon, dar şi prin inter­me­diul fir­mei Hun­ter Elit Club, despre care presa a scris că ar fi controlată de Ghen­a­die Merineanu, fratele soţiei lui Dodon, pre­cum şi pache­tul majo­ri­tar de acţiuni la Fabrica de Vinuri din Oni­ş­cani, Călă­raşi, deţi­nută de SA Proura-Vin, prin ace­leaşi per­soane. În ultimii ani, Hun­ter Elit Club şi-a schimbat de câteva ori proprietarii.

Alina Boţoc este şefă adjunctă a Dire­cţiei Pri­va­ti­zare a Agenţiei Proprietăţi Publice, fiind numită în funcţie pe 3 decem­brie 2007, când ministru al Economiei era Igor Dodon, APP fiind instituţie subordonată ministerului. Directorul executiv al Fabricii de conserve, Mihai Vlădicescu, îi este cumătru lui Igor Dodon.

Astăzi, în acte, Hunter Elit Club aparţine lui Veaceslav Anghel, membru al PSRM, tot el, potrivit unei investigaţii realizată de Ziarul de Gardă în parteneriat cu Centrul de Investigaţii Jurnalistice, fondator iniţial al SRL Con­sac­ces, spe­cia­li­zată în con­stru­cţii, dar şi SRL Exclu­siv Media, care deţine zia­rul de limbă rusă „Argu­mentî i Faktî”. La acest ziar lucrează Galina, soţia lui Igor Dodon, dar şi Lud­mila, soţia lui Cor­ne­liu Fur­culiţă, deputat socialist şi unul dintre cei mai importanţi sponsori ai partidului. În prezent, Furculiţă este asociat unic al Exclusiv Media. Dodon recunoaşte că îi ştie pe Boţoc, Vlădicescu şi Merineanu, dar neagă că ar avea vreo legătură cu Fabrica de conserve din Călăraşi.

Dodon, „Mafia cărnii” şi embargoul rusesc

Tot Igor Dodon a fost acuzat în presă că, în perioada în care era ministru al Economiei, ar fi instituit monopol la importul de carne, prin aprobarea Regulamentului „Cu privire la eliberarea autorizaţiilor pentru importul unor produse”, în baza căruia, o comisie specială, condusă pe atunci de socialist, elibera autorizaţiile pentru importul produselor de carne. Astfel a apărut „Mafia cărnii”, deoarece autorizaţiile erau eliberate doar unor afacerişti, la decizia lui Dodon. Printre oamenii de afaceri acuzaţi de directorul CCCEC (actualul CNA) Viorel Chetraru că ar fi făcut parte din această „Mafie a cărnii” se regăsea şi Serghei Iaralov, omul de încredere al lui Vladimir Plahotniuc. CCCEC a investigat în 2009 această schemă monopolistă de import a cărnii, dar investigaţiile s-au finalizat doar cu amendarea câtorva companii implicate.

La adresa lui Igor Dodon au răsunat în ultimii ani şi acuzaţii că ar fi mijlocit cu cei de la Rospotrebnadzor şi Rosselhoznadzor acceptarea pe piaţa rusească a mai multor companii exportatoare de vinuri, divinuri şi fructe şi legume, în contextul embargoului instituit de Federaţia Rusă în 2011 pentru aceste produse provenite din Republica Moldova.

Tot Dodon este bănuit că ar fi asigurat coridor verde pentru compania „Moldavskii standart”, singura din Moldova care avea dreptul în perioada guvernării comuniste să livreze peste hotare vinuri şi divinuri în vrac. Acest lucru se întâmpla în perioada în care, la insistenţele demnitarului, pentru celelalte companii Guvernul de la Chişinău a interzis exporturile în vrac. De asemenea, cu ajutorul lui Dodon, aceeaşi companie a fost prima care a reuşit să scape de embargoul aplicat de Federaţia Rusă în 2011. Politicianul a respins şi aceste acuzaţii, în repetate rânduri.

Dodon, în vizorul CCCEC

În schimb, candidatul la funcţia de preşedinte al Republicii Moldova şi-a recunoscut vina în cazul unui alt scandal, izbucnit în aprilie 2009, după ce Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei (CCCEC) a efectuat o revizie pentru anii 2007-2008 în cadrul Institutului de Economie, Finanţe şi Statistică a Academiei de Ştiinţe. Potrivit raportului, din 2006, bugetul statului ar fi fost secătuit cu cel puţin 3,5 milioane de lei prin intermediul acestui institut. Deşi n-a prestat nicio zi activitate ştiinţifică la institut, Dodon a beneficiat de un salariu de 6.000-7.000 de lei pe lună, plus suplimente consistente. Institutul era condus de actuala şefă a Consiliului Concurenţei, Viorica Cărare.

Urmare a acestui control, Procuratura Generală ar fi pornit un dosar penal care însă, potrivit ziarului „Timpul”, s-a rătăcit peste trei luni prin sertarele instituţiei. Singura reuşită este că Igor Dodon, împreună cu alţi cinci angajaţi fictivi ai institutului au returnat salariile. Dodon a restituit statului 72.657 lei, recunoscându-şi astfel vina pentru însuşire ilicită de bani.

Intermediarul de la importul energiei

De numele lui Igor Dodon este legată şi o schemă mai veche de import a energiei electrice din Ucraina, despre care Centrul de Investigaţii Jurnalistice a scris încă în 2008. În baza unui contract negociat de ministrul de atunci al Economiei, Igor Dodon, începând cu anul 2008, Republica Moldova a început să procure energie electrică din Ucraina prin intermediul unei companii intermediare maghiare, Energo-Partner. Dacă iniţial, conform unor clauze ale acordului moldo-ucrainean semnat de Igor Dodon, SA Energocom cumpăra circa 70 la sută din energia importată din Ucraina prin intermediul Ukrinterenergo, iar celelalte 30 la sută – prin firma maghiară, din iulie 2008 lucrurile s-au inversat. Preţul energiei livrate de Ukrinterenergo era, potrivit jurnaliştilor, cu 20-25 la sută mai mic decât cel al energiei livrate de Energo-Partner. Modificarea schemei de import a condus atunci la creşterea semnificativă a tarifelor interne la energia electrică, care au fost majorate, la 30 iulie, în medie cu 17 la sută. Contractul prin care Energo-Partner, controlată de un milionar ucrainean de origine slovacă, a devenit furnizor principal de energie electrică în Republica Moldova a fost semnat pe 20 mai 2008 de Alexandr Gusev, directorul general al Energocom, în prezenţa ministrului Dodon.

„Lista Neagră”

În 2009, Igor Dodon a figurat şi în „lista neagră” întocmită de jurnaliştii de investigaţie în cadrul proiectului „Parlamentul curat”. Astfel, candidatul la funcţia de deputat din partea Partidului Comuniştilor era acuzat că ar fi utilizat poziţia de serviciu în interes de partid prin exercitarea presiunilor asupra membrilor Asociaţiei Producătorilor de Mărfuri din Republica Moldova, pe care i-a convocat la o şedinţă în incinta Guvernului, pentru a obţine demiterea preşedintelui acesteia. În altă ordine de idei, potrivit Curţii de Conturi, în baza ordinului ministrului Dodon din 30 mai 2007, patru angajaţi din aparatul central al ministerului ar fi primit sporuri excesive la salarii.

Cei care au realizat lista candidaţilor care nu corespundeau criteriilor de integritate au mai notat faptul că, pe parcursul anilor 2007 şi 2008, Igor Dodon a deţinut alte funcţii remunerate, cum ar fi cea de preşedinte al Consiliului de Administrare al Moldtelecom, ceea ce contravine Legii cu privire la Guvern. Aceasta interzice miniştrilor deţinerea altor funcţii remunerate. Mai mult, în perioada în care a fost ministru al Economiei şi Comerţului în Guvernul Greceanîi, Igor Dodon a susţinut şi a contrasemnat unele hotărâri ale executivului, secretizate ilegal, cu privire la alocarea unor sume de bani din Fondul de rezervă.

Banii din Bahamas

Multe dubii provoacă modul de finanţare a Partidului Socialiştilor condus de Igor Dodon. Jurnaliştii de investigaţie au dezvăluit în ultima perioadă mai multe scheme prin care la partid ajungeau bani din zone off-shore sau de la persoane dubioase.


Corneliu Furculiţă şi Igor Dodon. Foto: Rise.md

Recent, Rise Moldova a publicat o investigaţie potrivit căreia Partidul Socialiştilor ar fi beneficiat de sponsorizări de milioane de lei, proveniţi dintr-o afacere secretă cu o companie off-shore din Bahamas, conectată la Federaţia Rusă. Compania ar fi făcut un transfer de peste 30 de milioane de lei, iar banii au intrat în Moldova cu câteva luni înainte de prezidenţiale, prin intermediul Exclusiv Media, firmă deţinută astăzi de deputatul Corneliu Furculiţă şi administrată de Petru Burduja, consilier municipal al PSRM în Chişinău. În baza unor contracte de împrumut, milioane de lei au ajuns din această companie la mai multe persoane apropiate partidului şi sponsori ai acestuia.

Deşi provine din Bahamas, contractul de împrumut semnat de off-shore şi firma lui Furculiţă a fost redactat în rusă şi engleză, iar toate litigiile provocate de contract sunt reglementate de legislaţia materială şi procesuală a Federaţiei Ruse şi urmează să fie examinate de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ din Moscova.

Pe parcursul celor cinci ani de când se află în fruntea PSRM, partidul a beneficiat constant de donaţii generoase din partea angajaţilor Exclusiv Media. Aceştia au donat, spre exemplu, aproximativ câte 85.000 de lei în cadrul campaniei electorale din 2014.

Sponsorizări de la Şor şi Platon?

În martie 2015, atunci când Igor Dodon ar fi lansat mai multe acuzaţii la adresa lui Ilan Şor în contextul furtului din sistemul bancar moldovenesc, actualului primar al oraşului Orhei i-a scăpat o dezvăluire curioasă. Acesta a declarat în cadrul unei conferinţe de presă că ar fi finanţat campania electorală a lui Dodon pentru alegerile locale din 2011, când a candidat la funcţia de primar al Capitalei.


„Dragă Igor Nicolaevici, noi ne cunoaştem foarte bine. Când eram apropiaţi sufleteşte şi împărtăşeam aceleaşi viziuni, noi aveam aceleaşi planuri de viitor. Asta a fost la începutul carierei dumneavoastre politice. Atunci ne întâlneam foarte des. Chiar mi-aţi cerut ajutorul pe care vi l-am oferit. A fost înainte de alegerile locale din 2011. Eram foarte apropiaţi atunci. V-am sprijinit, inclusiv financiar, pentru a vă putea desfăşura campania electorală”, a declarat Ilan Şor. În replică, preşedintele PSRM a răspuns că nu a primit nicio finanţare din partea omului de afaceri. „Referitor la finanţare - poate a finanţat PCRM, nu ştiu, eu de la el finanţare nu am primit”, a scris Igor Dodon pe o reţea de socializare.

Totuşi, la scurt timp după acest schimb de replici, Dodon l-a exclus din cadrul Biro­u­lui Poli­tic Exe­cu­tiv al PSRM pe Viorel Melnic, un vechi prieten pe care l-a promovat în funcţia de viceministru al Economiei, pe când conducea instituţia, iar apoi şi la şefia Serviciului Vamal (2008-2009). Numele lui Viorel Melnic apare în raportul Kroll despre furtul de la Banca de Economii, el fiind acţionar la Unibank şi preşedinte al Con­si­li­u­lui de Admi­nis­tra­ţie al băncii. Când a obţinut funcţia de primar la Orhei, Şor şi l-a luat consilier pe Melnic.

Subiectul finanţării de către Ilan Şor a partidului lui Dodon a revenit în atenţia publică în această campanie electorală, după ce fostul şef al Agenţiei Achiziţii Publice, Igor Grigoriev, numit în funcţie de către Dodon, a dezvăluit într-un interviu acordat portalului Deschide.md că, într-un moment de sinceritate, Ilan Şor i-ar fi recunoscut că a finanţat campania lui Igor Dodon din 2011 împreună cu Veaceslav Platon. Grigoriev a mai spus că Dodon minte când declară că s-a împotrivit vânzării anumitor bunuri de stat şi că era într-o relaţie destul de bună cu Vladimir Plahotniuc. După apariţia interviului, Grigoriev a dezvăluit presei că a primit un mesaj de ameninţare din partea lui Dodon.

Bancherul rus


Igor Dodon alături de Gherman Gref, preşedinte al Sberbank. Foto: dodon.md

În contextul surselor de finanţare a PSRM, presa a invocat de mai multe ori şi numele preşedintelui celei mai mari bănci din Rusia, Gherman Gref, în trecut ministru al Dezvoltării Economice şi Comerţului al Federaţiei Ruse. Dodon şi Gref se cunosc încă din 2007, din perioada în care cei doi conduceau ministerele de profil. Relaţiile au fost păstrare şi după ce Gref şi-a încheiat mandatul şi a trecut în fotoliul de preşedinte al Sberbank. În 2011, în contextul alegerilor locale, Dodon a avut mai multe deplasări la Moscova, unde s-a întâlnit cu mai mulţi reprezentanţi ai Kremlinului, inclusiv cu Gherman Gref, preşedintele Sberbank, instituţie despre care se spune că exercită operaţii de plată şi de credit pentru organizaţiile create sau promovate de ruşi în spaţiul postsovietic. În septembrie 2012, Dodon a avut o nouă întâlnire cu Gref, la Forumul Internaţional Investiţional Soci-2012, organizat de Sberbank. La eveniment au participat membri ai Guvernului Federaţiei Ruse, guvernatori şi reprezentanţi ai businessului, alături de manageri de top ruşi şi internaţionali, cum ar fi Lukoil, Rosneft, Gazprom. Astfel de evenimente Sberbank organizează de două ori pe an cu invitarea a 40–50 de persoane.

Fariseism geopolitic

Astăzi, Igor Dodon este cunoscut drept un înflăcărat adept al vectorului estic de dezvoltare al Republicii Moldova, numele lui fiind asociat cu lupta înverşunată împotriva integrării europene a statului. În cadrul scrutinului pentru prezidenţialele din 30 octombrie, Dodon a promis deschis că unul dintre primele lucruri pe care le va face dacă va fi ales preşedinte va fi denunţarea Acordului de Asociere cu UE. Totuşi, cu doar şapte ani în urmă, Dodon credea altceva despre Acordul care a legiferat apropierea R. Moldova de UE.

Într-un document semnat de politician în 2007, pe când acesta era ministru al Economiei şi Comerţului, Dodon pleda pentru semnarea Acordului de Liber Schimb cu UE, pe care îl considera unul foarte avantajos pentru Republica Moldova.

Potrivit Ziarului Naţional, actualul lider al PSRM, care astăzi ne cheamă în Uniunea Vamală, îl convingea atunci pe ministrul Afacerilor Externe şi Integrării Europene despre avantajele „negocierii unui Acord de Liber Schimb numai în cadrul unui Acord European de Asociere, care conţine componente suplimentare pentru dezvoltarea şi accesul la surse şi fonduri de finanţare”.

Acesta nu este singurul exemplu care trădează făţărnicia lui Dodon. În 2011, în cadrul unui interviu TV, liderul socialiştilor declara că aderarea R. Moldova la Uniunea Vamală nu este posibilă, atâta timp cât statul nu are hotare comune cu ţările care fac parte din această uniune.

„Este neprofesional să vorbeşti că putem fi membri ai Uniunii Vamale prin portul Giurgiuleşti. Este o utopie să vorbeşti despre faptul că vom deveni membri ai acestei Uniuni, atâta timp cât nu avem o frontieră comună. Iar pe cei care spun să facem un referendum în acest sens îi întreb: Cum veţi face asta?”, afirma Dodon cu trei ani în urmă, pentru ca astăzi să ceară chiar el organizarea unui referendum privind această chestiune.

Alianţe de conjunctură PD-PSRM


sursa foto: unimedia.md

Deşi se declară un oponent feroce al actualei coaliţii de guvernare, au existat cel puţin câteva situaţii în care socialiştii conduşi de Dodon au colaborat cu actuala guvernare democrată. Astfel, după alegerile locale din iunie 2015, Partidul Democrat a reuşit să obţină conducerea mai multor consilii raionale din republică, graţie votului decisiv al consilierilor raionali. Astfel s-a întâmplat la Ungheni, Drochia, Şoldăneşti, Făleşti, Nisporeni, Briceni, Hânceşti. După alegerea la conducerea acestor raioane a reprezentanţilor Partidului Socialiştilor, Dodon a ieşit într-o conferinţă de presă anunţând că va exclude din partid toţi consilierii raionali care vor vota pentru alegerea reprezentanţilor „partidele oligarho-unioniste” la conducerea raioanelor.

Tot cu ajutorul voturilor socialiştilor, democraţii au reuşit să demită Guvernul Filat, apoi Guvernul Streleţ, iar în octombrie 2015, socialiştii au susţinut solicitarea procurorului general Corneliu Gurin de ridicare a imunităţii lui Vlad Filat. În ultima sa cuvântare rostită de la tribuna centrală a Parlamentului, liderul liberal-democraţilor a declarat că acest lucru s-a făcut la indicaţia lui Plahotniuc. Pe 22 octombrie 2015, tot cu votul socialiştilor Parlamentul a decis trecerea CNA din subordinea Guvernului în cea a Parlamentului. Iniţiativa propusă de democraţi a venit în contextul în care premierul de atunci Valeriu Streleţ şi-a exprimat intenţia de a-l demite pe Viorel Chetraru pentru rezultatele modeste la capitolul lupta cu corupţia. Astfel, Chetraru a scăpat de demisie graţie votului socialiştilor. 

În martie curent, la propunerea unui deputat socialist, Parlamentul a votat în regim de urgenţă, un proiect de lege de modificare a Codului Audiovizualului care, spun experţii, îi va asigura controversatului om de afaceri Vladimir Plahotniuc posibilitatea de a rămâne singurul mogul de presă din Republica Moldova. Iniţial, proiectul de lege a fost conceput pentru a elimina concentrarea de instituţii media în mâinile unor persoane, documentul a fost însă modificat, pe ultima sută de metri, la iniţiativa deputatului socialist Andrian Lebedinschi, astfel încât, în următorii ani, să nu mai poată apărea alte holdinguri media.

Proiectul a fost votat la câteva luni după ce, la sfârşitul anului 2015, Exclusiv Media SRL a obţinut licenţa de emisie pentru postul de televiziune NTV Moldova, care foloseşte aceeaşi marcă comercială cu postul rusesc NTV, unde asociat majoritar este grupul Gazprom.

Articolul a fost realizat în cadrul proiectului „Shining a light on electoral transparency in Moldova”, desfăşurat de Centrul de Investigaţii Jurnalistice, Centrul de Analiză, cu suportul Freedom House.

Varianta în limba engleză o puteţi accesa aici.