După cum se ştie, şansele ca Guvernul să fie votat luni sunt mici, motive imaginare citiţi pe alte bloguri scrise contra plată. Adevărul e că a fost propus practic acelaşi program de guvernare şi o echipă cel puţin comparabilă din punct de vedere al competenţei miniştrilor ca şi data trecută. Îl murdăresc acum pe un candidat sau altul fără să se uite că nici prezentul nu a făcut nimic (nimic!) pentru sectorul pe care îl conduce. Sau chiar a făcut rău.

Însă, dacă, prin miracol, guvernul se votează şi ajung ministru, o să am o agendă foarte simplă pentru acest Minister. Să îl lichidez şi să începem a economisi bani din birocraţie. Bani care pot fi utilizaţi la finanţarea obiectivelor reale din tineret şi sport şi nu pe finanţarea aparatului birocratic ce produce hârtii despre asta. Cred că există suficiente federaţii de sport sau organizaţii de tineret care ar putea beneficia de ceva plus la finanţare. Nu mult, dar cât o fi.

Convingerea mea e că acest minister nu trebuie să existe aşa cum este acum. Cred că acest minister a fost creat pentru ca în 2009 să existe pentru toate componentele Alianţei (patru partide pe atunci) suficiente fotolii ministeriale. În 2009 ministerul nu avea hârtie (caz real). De atunci ministerul ăsta a tot crescut, crescut, crescut. Acum are aproape 40 de funcţionari şi văd că se mai fac vreo 10 angajări. Aşa a început istoria acestui minister. Zic aceste cuvinte cu cel mai mare respect faţă de funcţionarii care lucrează acolo, faţă de tineri şi faţă de sportivi pentru care acest minister a depus anumite eforturi. Sincer. Desigur, trollii s-ar putea să rupă din context unele chestii din acest articol şi să iasă că intenţiile mele sunt din cele mai negre, dar asta e riscul.

Dacă e să ne uităm în organigrama acestui Minister al Tineretului şi Sportului (www.mts.gov.md), avem două direcţii care lucrează pentru sectoare concrete şi o mulţime de direcţii ministeriale-standard:

Conducerea (un Ministru şi doi viceminiştri)
Cabinetul ministrului (consilieri câţiva şoferi probabil etc.)
Direcţia tineret
Direcţia sport
Direcţia financiară
Direcţia juridică
Direcţia analiză, monitorizare şi evaluare a politicilor
Serviciul resurse umane
Serviciul audit intern
Serviciul e-transformare
Serviciul informare şi comunicare cu mass-media
Serviciul relaţii internaţionale
Serviciul secretariat

Deci avem două direcţii-motor (direcţia tineret şi direcţia sport – cele care de fapt lucrează pentru oameni) şi nouă alte direcţii şi servicii pur administrative, care există în orice minister (cele care lucrează pentru minister, care ajută cele două direcţii-motor să lucreze). Plus, mai ai conducerea şi cabinetul conducerii. Eu nu ştiu cât exact asta costă pe an dar cred că nu 300 de lei.

Aceste două direcţii motor pot fi cu uşurinţă înglobate în alte ministere, care au şi ele direcţii juridice, financiare, resurse umane, e-transformare, etc. Oamenii din direcţiile auxiliare din prezentul minister al tineretului şi sportului ar putea fi, şi ei, redistribuiţi prin alte instituţii unde sunt funcţii vacante.

În primul rând, aş opri toate angajările la Ministerul Tineretului şi Sportului. Suntem în criză, banii trebuie economisiţi. Dacă aş conduce o companie privată, nu m-aş gândi să fac acum angajări sau să investesc. De ce un minister ar trebui să se comporte altfel? Pe timp de criză creăm într-o veselie noi instituţii, agenţii, se măreşte personalul ba la o instituţie, ba la alta, cu doi, trei, cinci oameni… Suntem cam…rupţi de realitate în sectorul public, din păcate.

Însă principalul lucru ce mi l-aş pune ca scop ar fi să iau şi să lichidez acest minister, cum am zis mai sus. Ar fi mica mea contribuţie la reducerea birocraţiei din ţara noastră. Nu s-a mers pe simplificarea structurii ministerelor pentru că nu e timp şi procedura de numire a Guvernului acum e contra cronometru (sau avem guvern, sau avem alegeri). Noi niciodată nu avem timp pentru reforme. Avem tot timpul din lume pentru negocieri, pentru principii şi valori, pentru discuţii constructive, pentru deplasări, conferinţe şi tăieri de panglici. Pentru reforme – nu prea avem timp. Şi deja e 2016. Şi deja speranţele din 2009 au fost spulberate. Şi pentru spulberatul speranţelor am avut timp.

Sectorul tineret s-ar înscrie foarte organic în Ministerul Educaţiei (şi Tineretului eventual) iar sectorul sport – de exemplu în Ministerul Sănătăţii (şi Sportului, eventual). Asta ar fi propunerea mea pentru că mi se pare logic ca sportul să fie privit de aceiaşi ochi care decid asupra politicilor de ocrotire a sănătăţii – pentru că promovând cultura sportului facem populaţia mai sănătoasă. Pentru că Sportul nu înseamnă doar medalii la loturi olimpice, finanţări de federaţii şi construcţii de săli de sport – asta e doar vârful icebergului, cel ce se vede la televizor.

De la această optimizare, sunt convins, nu va fi afectat nici numărul de medalii pe care le luăm la competiţii sportive internaţionale, nici politicile de tineret nu vor fi afectate. În schimb vom avea mai puţini şefi şi ajutori de şefi şi ceva mai mulţi oameni care lucrează pentru un lucru concret. Sunt, la fel, sigur, nici calitatea implementării programelor şi finanţărilor pentru tineret sau pentru sport nu va fi afectată şi nici beneficiarii acestora nu vor simţi niciun disconfort. Şi dacă tinerii nu ţin neapărat să fie în fix acelaşi minister cu sportivii, iar sportivii nu ţin morţiş să fie în fix acelaşi minister cu tinerii, atunci nici aici nu avem nicio problemă.

De îndată ce toată procedura birocratică cu realocarea direcţiilor ar lua sfârşit, mi s-ar lichida şi mandatul de ministru, iar Ministrul Educaţiei şi Ministrul Sănătăţii vor prelua două sectoare noi în competenţele lor. Iar eu îmi voi căuta încă ceva interesant de lucru.
Nu prea îmi amintesc de aşa precedent – să fie lichidat un minister în perioada în care Guvernul îşi continuă lucrul nestingherit şi un ministru pur şi simplu îşi pierde mandatul, dar dacă nu a fost, el trebuie creat. Se face amendament la legea cu privire la guvern şi începând cu ziua X un ministru nu mai vine la şedinţele de guvern iar oamenii ce mergeau la serviciu la un minister acum merg la altul. Acest precedent este necesar pentru că nu putem schimba structura guvernului doar o data la patru ani, la investire, în restul timpului fiind amorfi. Circumstanţe, idei noi, apar în permanenţă. Aşa cum creăm şi creăm agenţii şi instituţii în perioada de funcţionare a Guvernului, aşa trebuie să avem oportunitatea şi să le mai lichidăm exact atunci când ajungem la concluzia că ele nu mai au sens. Imediat. Altfel începem a arunca bani pe fereastră pe ceva ce ştim că nu ne trebuie dar pentru ce plătim.

Iar între timp, până la ziua X, chiar fie asta şi câteva luni, sectoarele tineretului şi sportului trebuie administrate şi desigur că mă voi ocupa şi cu asta.

De asemenea, aş participa activ la luarea deciziilor în cadrul Cabinetului de Miniştri. Eu sunt în primul rând economist şi sunt sigur că aş putea contribui cu idei bune şi în acest domeniu. Iar aici de lucru este mult.

Şi dacă tot aş fi, pentru moment, un fel de ministru al tineretului, aş încerca să motivez tinerii să fie cât mai activi şi cât mai vocali. Nu pensionarii (iarăşi, cu tot respectul faţă de ei) fac mari schimbări, ci tinerii. Schimbarea începe de la tineri. Tinerii sunt cei care ar trebui în primul rând să condamne vehement corupţia care s-a înrădăcinat la toate nivelurile. Modul de existenţă al funcţionarului corupt ce „s-a ridicat” şi acum se hrăneşte de pe spatele cuiva, trebuie să înceteze să devină ideal în viaţă pentru tineri. Acest fel de a trăi trebuie să fie o ruşine. Trebuie să ne fie greaţă de aşa oameni. Tinerii ar trebui să îşi ceară drepturile acum, cât sunt tineri, pentru a nu avea un viitor sur şi trist când vor avansa în vârstă. Ei trebuie să vrea un stat care lucrează pentru oameni, nu pentru câţiva şmecheri care şi-au imaginat că ţara asta e a lor. Câteva sute de tineri curajoşi care acum s-ar aventura să îşi deschidă o mică afacere, dacă ar avea în instituţiile statului un partener, nu un oponent (da, asta este percepţia societăţii acum – instituţiile mai mult încurcă decât ajută), în doar câţiva ani în care îşi dezvoltă afacerea, vor crea mii de locuri de muncă, sunt convins. În timp ce aşteptăm mari investitori (poate, poate or veni), nu creăm nicio oportunitate la ai noştri să crească şi să se dezvolte. Aceşti tineri curajoşi de care vorbesc trebuie găsiţi, încurajaţi şi susţinuţi cu tot ce e posibil – în limitele legii. Şi o să încerc să fac ceva şi pentru dezbateri – e lucrul care m-a schimbat cel mai mult vreo 15 ani în urmă.

Şi dacă tot aş fi un fel de ministru al sportului, aş ajuta cu ce pot sectorul. Nu, bani nu sunt mulţi şi da, necesităţi sunt multe. De aceea va trebui ca finanţarea existentă să fie utilizată cât mai eficient. Sportul e o chestie de demnitate naţională. Nu poţi să nu fii mândru de ţara ta atunci când un conaţional de al tău e pe un podium, câştigându-şi cinstit titlul de cel mai bun din lume la un sport sau altul. Personal nu sunt mare sportiv (deloc chiar), însă făcând puţin sport în ultimul an am trecut printr-o schimbare – una bună.

Cred că puţin mai multă mişcare ne-ar ajuta pe fiecare din noi să ne simţim puţin mai liberi, puţin mai optimişti, puţin mai sănătoşi la creier. Prin exemplul propriu aş încuraja lumea să îşi aleagă un hobby, orice. Şi să vadă cum, antrenament după antrenament, devii vizibil din ce în ce mai bun. Asta e bine pentru atitudine – începi să înţelegi că poţi. Probabil, cel puţin Maratonul Internaţional Chişinău din aprilie 2016, reuşim să îl facem împreună înainte ca acest minister să fie rupt în bucăţi.

Când anume ar dispare ministerul tineretului şi sportului depinde de cât de repede va vota parlamentul amendamentele necesare. Sper cât mai repede.

Asta tot e un scenariu ce depinde de o improbabilitate – că luni vom avea guvern.

Sursa: alaiba.wordpress.com