La începutul toamnei trecute, când temperatura protestelor populare crescuse până la cote deranjante, umilitoare şi poate chiar periculoase pentru regimul oligarhic, Plahotniuc a organizat în grabă un megaconcert-diversiune la „Moldexpo”, plătind vedete scumpe de peste Prut şi din Rusia, ca să ademenească cât mai multă lume, punându-i pe chişinăuieni în situaţia de a alege între cântec şi strigăt de revoltă. De Revelion, compania de telefonie mobilă aparţinând „Moldtelecom”, care a suportat cheltuielile pentru costisitorul concert din 6 septembrie, nu a mai simţit nevoia de a-şi face publicitate, ca în septembrie?
Şi celelalte companii de telefonie mobilă, care altă dată nu ratau vreo ocazie de sponsorizare a unor acţiuni culturale, s-o fi aflând în penurie de fonduri promoţionale sau au fost descurajate de Ministerul Culturii, aflat sub controlul PD, să-şi promoveze serviciile în perioada sărbătorilor de iarnă? Cert e că s-a făcut sau, mai bine zis, nu s-a făcut tot posibilul ca cetăţenii să se adune în centrul Chişinăului, dându-ne impresia că actuala putere se teme de propriul popor. Şi are motive să se teamă din ce în ce mai mult, dacă e să judecăm după starea economiei, a finanţelor publice, dacă e să ţinem cont de starea de spirit a cetăţenilor, relevată de datele sondajelor de opinie publică.
Şi ex-premierul Ion Sturza, revenit pe scena politică pe valul anti-sistem, protestatar, înnoitor, nu are cum să fie acceptat de principalul „organizator de concerte”. În condiţiile în care principalele forţe politice nu se pot înţelege asupra „formulei” de identificare a premierului, Sturza ar putea să fie o figură de compromis, dacă nu ar pune în pericol sistemul existent şi dacă Plahotniuc n-ar fi obsedat să ocupe el însuşi sau să pună propria marionetă în acest post important. (De altfel, Andrei Popov, ambasadorul R. Moldova în Austria, membru al PD, a confirmat, în cadrul unei conferinţe de presă, ceea ce se presupunea de mult, că liderul nominal al PD, Marian Lupu, este o figură mai mult decorativă, că ultimul cuvânt în partid îi aparţine mogulului mediatic).
Echipa adunată de Sturza, dacă ar obţine sprijinul politic necesar, dispune de potenţial de realizare a unor acţiuni urgente care să îndepărteze Republica Moldova de pe marginea prăpastiei. Fireşte, nu toţi candidaţii la funcţia de miniştri suscită entuziasmul şi admiraţia noastră, important este faptul că toţi ca unul au făcut declaraţii pe propria răspundere că nu au furat şi nu reprezintă interese obscure. Unele persoane au declinat invitaţia de a face parte din guvern şi nu este exclus că motivul adevărat să fi fost condiţia declaraţiei de integritate.
Oricum, Sturza creează un precedent greu de evitat în procesul de formare a altor guverne. Greu de evitat, dar nu imposibil, dacă societatea civilă, care a stabilit criteriile de selectare morală a candidaţilor, nu va lupta pentru continuarea şi încetăţenirea acestei practici. PD ar putea boicota şedinţa de luni a parlamentului, ca să reducă din impactul acestui exerciţiu de transparenţă, de asumare a unor principii de conduită politică sănătoasă.
În consecinţa deciziei Curţii Constituţionale, din 29 decembrie 2015, preşedintele nu va mai putea propune un candidat neagreat de „majoritatea parlamentară absolută”, deşi Constituţia îi prescrie doar o consultare cu fracţiunile parlamentare, iar sensul verbului „a consulta”, oferit de DEX, nu este sinonim cu „a executa”.
CC a sfidat DEX-ul, în interesul „stabilităţii” şi al „republicii parlamentare”, după cum, în 1998, cu ocazia formării Guvernului Sturza-1, magistraţii operau modificări matematice, stabilind că majoritatea absolută într-un parlament de 101 deputaţi o constituie 52 de deputaţi, nu 51 cum ar socoti un matematician. (Curtea a rămas atunci pe poziţiile unui specific matematic moldovenesc, în pofida intervenţiei Academiei de Ştiinţe autohtone, care a sărit în apărarea regulilor matematice universale).
E adevărat, „în nicio republică parlamentară, preşedintele ales de majoritatea parlamentară nu are dreptul de a dizolva parlamentul pentru motivul că majoritatea absolută a deputaţilor nu-i acceptă candidatul la şefia guvernului”, dar pentru a evita o astfel de situaţie, se fac modificări în Constituţie, nu şi în DEX. CC nu are autoritatea şi dreptul să schimbe sensul cuvintelor. Oricât de nobile i-ar fi intenţiile. Pierzându-şi, probabil, răbdarea, dl Alexandru Tănase pare hotărât să ne dea o nouă Constituţie, în pofida parlamentului, care nu e capabil să se concentreze asupra lacunelor şi contradicţiilor din Constituţia anului 2000.
Eventualul eşec al lui Ion Sturza, va deschide calea spre funcţia de premier pentru candidatul PD, dacă acesta va fi susţinut de PL şi PPEM. Datorită CC, preşedintele Nicolae Timofti pare să mai dispună de o posibilitate de a respinge candidatura lui Plahotniuc, invocând „suspiciuni rezonabile” de corupţie, ca în cazul lui Filat, la 22 aprilie 2013. Rămâne să vedem dacă Ghimpu şi Leancă cu deputaţii lor vor semna pentru Plahotniuc sau vreo marionetă de a sa.
Dacă vor semna, cu siguranţă, aceasta va declanşa noi valuri de proteste. Felicitându-i cu ocazia sărbătorilor de iarnă, Ambasadorul SUA, James D. Pettit, i-a îndemnat în mod direct pe cetăţenii Republicii Moldova să nu permită „unui grup de indivizi să stea în calea succesului” lor. E şi un mesaj către Plahotniuc, să lase în pace Republica Moldova. Traian Băsescu a spus-o şi mai clar: că va fi „evacuat”, dacă se va pune în calea unui guvern independent.
Jurnal.md
