Revoltele populare au izbucnit în noaptea în care câteva zeci de protestatari au încercat să ocupe clădirea Parlamentului. Recentele tulburări au fost declanşate de învestirea grăbită a noului guvern, în frunte cu Pavel Filip, care este strâns legat de influentul oligarh Vladimir Plahotniuc. Cu toate acestea, Plahotniuc mânuieşte foarte priceput o maşinărie politică şi oferă stimulente financiare pentru a influenţa membrii ambelor părţi ale Parlamentului RM pentru a sprijini noul guvern pretins proeuropean.
Plahotniuc şi-a câştigat reputaţia internaţională nu doar pentru controlul businessului şi al instituţiilor media în RM, dar şi pentru legătura acestuia cu sistemul politic şi judecătoresc din ţară. Mâna lui grea introdusă în sistemul politic din RM a atras atenţia miilor de cetăţeni revoltaţi de nivelul corupţiei, fapt care a culminat cu dispariţia a unui miliard de dolari despre care s-a aflat la începutul lui 2015. Acest lucru explică de ce oamenii cu diferite viziuni politice s-au alăturat lui Năstase, Dodon şi Usatîi. Unii analişti o văd ca pe o coaliţie monstruoasă, pe când alţii văd în această grupare o consecinţă a crizei curente: Plahotniuc a reuşit să creeze un spirit de nemulţumire naţională catalizat de liderii politici. Un lucru este clar: vechile neînţelegeri între proeuropeni şi proruşi au fost distruse.
În cazul în care există o linie care delimitează taberele politice în RM, acesta a fost ştearsă pentru a asigura un nou Guvern – opţiune favorizată de partenerii occidentali sau de forţarea demarării alegerilor anticipate şi formarea unei majorităţi stabile în Parlament. Alegerile anticipate ar reuni acum electoratul dezamăgit de funcţionarea instituţiilor şi de capacitatea politicienilor de a schimba lucrurile. Problema este că cetăţenii care au o viziune proeuropeană au rămas fără reprezentanţi adevăraţi. În aceste circumstanţe au apărut două mici partide – Platforma Demnitate şi Adevăr şi Platforma Acţiune şi Solidaritate, condus de Maia Sandu împreună cu mişcarea condusă de fostul premier Iurie Leancă, ar putea oferi o speranţă.
Pe plan internaţional, Moldova trece printr-o etapă de confuzie. Partenerii occidentali ai RM salută învestirea unui guvern stabil la Chişinău şi cheamă la calm. În România, partenerii şi susţinătorii RM, s-au ciocnit cu liderii de opinie care sunt în aşteptarea unor răspunsuri mai sobre şi critice.
Întâmplător sau nu, Parlamentul European a votat o rezoluţie cu privire la progresele implementării Acordurilor de Liber Schimb între UE, Georgia, Moldova şi Ucraina, în timp ce moldovenii se confruntau cu denunţarea clasei politice nelegitime. Din păcate, rezoluţia a fost o ocazie ratată pentru PE pentru abordarea problemelor reale cu care se confruntă RM şi anume capturarea statului şi lipsa de performanţă a aşa-numitelor forţe politice proeuropene. Criza politică de la Chişinău reflectă negativ eforturile din 2009 de aducere a RM mai aproape de europenizare, democraţie şi economia de piaţă.
Mergând mai departe, tendinţele nu sunt prea încurajatoare. Încrederea în puterea Europei scade în rândul cetăţenilor. Acesta fapt, din păcate, se datorează liderilor politici din ţară, care au încercat să sprijine relaţiile cu UE. Pe de altă parte, socialiştii şi populiştii vor profita de erodarea sentimentului proeuropean şi îşi vor consolida în acest mod poziţia în perioada viitoarelor alegeri.
Provocarea cea mare pentru Republica Moldova este de a găsi lideri care vor continua ideea de europenizare prin corectitudine, guvernare corectă, sistem judiciar independent şi respect pentru cetăţeni. Cu toate că noul guvern promite rezultate foarte rapide, dacă finanţarea va continua – este greu de crezut că practicile politice înrădăcinate vor fi eradicate în doar câteva luni. Totuşi, până la consolidarea noilor partide proeuropene, cetăţenii rămân în stradă cerând resetarea actualei clase politice.
Jurnal.md
