Mai pe scurt, Filip s-a întors cu coada între vine de la Bucureşti. S-a dus cu mâna întinsă şi a venit cu mâna goală. Şi-a scris o cuvântare de la Chişinău, mai bine zis i-au scris-o consilierii lui Plahotniuc şi la Bucureşti aceasta s-a lipit ca nuca de perete. Una spunea premierul Cioloş şi alta Filip. Discursul lui Filip a fost scris în ideea că România i-a dat cu dragă inimă împrumutul de 80 de mil. de euro. „Mulţumim pentru sprijin... sprijinul este binevenit... prietenul la nevoie se cunoaşte” – aşa citea Filip de pe hârtie. Şi mulţumirile astea arătau ca naiba după ce Cioloş declarase că banii o să-i dea doar după ce guvernarea de la Chişinău o să facă nişte paşi concreţi pe calea reformelor şi o să semneze memorandumul cu FMI. Premierul Cioloş a mai insistat în câteva rânduri ca guvernarea de la Chişinău să poarte un dialog activ cu protestatarii, iar Filip a citit de pe hârtie tâmpenia că protestatarii de fapt sunt ai lui Dodon şi că prin urmare nu are rost să dialoghezi cu ei.