Ştiu, draga mea Românie, ştiu că ai suferit. Ştiu că te-ai despărţit de noi, de copiii tăi pentru a-i salva pe ceilalţi. Ştiu asta. Presupun că a fost o alegere dificilă. Cu toate acestea mă doare, iubită Românie. În acel an 1940 cineva a decis că mă voi naşte român, dar în altă ţară. Că voi fi prigonit pentru că îmi vorbesc limba. Dragă Românie, a durut. Doare şi astăzi. Nu sunt singurul care se întreabă, iubită Patrie, dacă ai făcut totul pentru a nu ne abandona în braţele străinului? Având exemplul Finlandei, care a luptat cu uriaşul colos roşu, dar nu s-a predat, m-am întrebat tot timpul dacă exista vreo soluţie şi pentru noi, cei care am fost abandonaţi… Căci da, dragă Românie, noi ne-am simţit abandonaţi. Ştim că abandonul a fost de nevoie. Iar eu te-am iertat, iubită Românie. Nu îţi pot purta pică. Din păcate, nu toţi românii din Republica Moldova sunt ca mine. Mulţi şi-au otrăvit atât de tare sufletele că nu se mai consideră români. Abandonul a fost un şoc prea mare pentru ei. Au cedat. Dar asta este altă poveste, iubită Românie.

Zilele acestea, dragă mea Românie, se întâmplă să fim din nou abandonaţi de Tine. În statul acesta creat artificial au venit de câţiva ani la putere nişte băieţi care ne-au promis marea şi sarea, Europa şi Integrarea. Nu au făcut decât să fure, dragă Românie. Şi ştii cât au furat? Mult, foarte mult. Atât de mult că nu mai putem să ne plătim salariile, pensiile. Şi nu doar au furat. Aceşti oameni ne-au transformat în sclavii lor. Ei controlează toate instituţiile, ei ne pot pune la închisoare oricând doresc, ei ne pot distruge economic, iar noi nu avem ce să le facem. Statul creat artificial are acum instituţii în disoluţie. Într-un stat artificial avem acum instituţii artificiale ce funcţionează doar pentru ei, oligarhii.

Ei bine, în faţa acestor hoţi atât de neruşinaţi ne-am unit. Toţi. De data asta pentru noi, cei care respirăm româneşte nu a mai contat că protestatarul de lângă este un rus sau un filorus. Ceea ce era imposibil ieri – să vezi într-o piaţă suflet de român protestând lângă suflet filorus – astăzi este o realitate. Ştii cât ne doare alăturarea asta, draga noastră Românie? Totuşi, suflul rece al corupţiei ne-a făcut să nu ne pese că se vorbeşte ruseşte lângă noi, că se strig Pobeda la un loc cu Victorie. Cetăţenii Republicii Moldova au ales să nu se certe pe motive geopolitice şi să dea jos acest guvern corupt. Numai că SUA şi Europa au decis altfel. Din punctul lor de vedere guvernul corupt este un garant al stabilităţii. Noi ştim că oligarhii nu sunt nici pro europeni, nici pro români, nici stabili. Ei sunt doar pro buzunarul lor. Acum le convine să joace cu occidentul. Dar mâine vor întoarce armele şi îi vor lăsa pe toţi cu buzele umflate. Vor merge cu ruşii. Aceşti pro europeni retransmit în timp ce îţi vorbesc, dragă Românie, televiziuni ruseşti cu duiumul. Cum crezi? Cât de pro europeni o fi? Dacă banii pe care i-au furat oligarhii şi continuă să-i fure s-au dus în Rusia, cum crezi, cât de pro europeni sunt?

Dragă Românie, vrem să ne fii aproape. Ştim că Europa şi SUA ţi-au spus ce este ”mai bine pentru noi”. Ştim că tu ai luat decizia să susţii guvernul oligarh. Numai că asta nu este decizia ta. Vrei să ne abandonezi din nou pentru că aşa o impune situaţia internaţională. Înţelegem că pericolul rusesc te face să ne abandonezi în braţele oligarhilor aşa cum ne-ai abandonat în 1940 în braţele comuniştilor. Înţelegem că pericolul rusesc există. Dar, dragă Românie, ne simţim aşa de abandonaţi şi de trişti. Mă întreabă români buni de la Chişinău de ce s-a întors România cu spatele la ei şi nu ştiu ce să le spun. Oamenii nu înţeleg de ce ne abandonezi. Ba mai mult, îi şi cerţi că nu înţeleg. Vrei să spui că ni se face un bine? Că oligarhii vor face reforme? Greşit, dragă Românie.

Disperarea este uriaşă la Chişinău. Ca în 1940 oamenii nu pricep de ce au fost trădaţi. Pentru că da, oamenii se simt trădaţi. Iar ei nu cer prea mult, dragă Românie. Ei nu vor decât să fie ascultaţi de tine. Te rog, iubită Românie, barem nu-i susţine pe oligarhi. Nu trebuie să-i condamni, dar nici să-i susţii. Dacă vrei, vino să fii garantul unor negocieri transparente între opoziţie şi puterea coruptă. Noi avem încredere în tine. Dar dacă ne laşi încă o dată în braţele unor duşmani, dezamăgirea va fi până la cer. Dragă Românie, ştim că SUA şi UE se gândesc la noi ca la stat. Că ei judecă rece. Dar ţie îţi pasă de oameni în primul rând. Nu ne abandona ca în 1940, te rugăm! Mai ales că pentru tine situaţia nu este la fel disperată ca atunci.

Vitalie Cojocari