Guvernul lui Filip este al treilea din februarie 2015 încoace. 57 de parlamentari au votat pentru el, din 101. Poate părea că s-a încheiat criza politică. Însă mai mulţi factori indică faptul că Republica Moldova va suferi de turbulenţe pentru luni bune de-acum încolo, argumentează Stanislav Secrieru, cercetător la PISM (Polish Institute of International Affairs) pe Rusia şi Moldova.

Cercetătorul arată că, pentru a forma o coaliţie, Partidul Democrat a fost nevoit să canibalizeze două alte partide importante, PLDM şi PCRM. Condus de liderul informal Vlad Plahotniuc, PD a folosit diverse metode pentru a obţine cele 57 de voturi pentru a trece Guvernul. Aceste metode nu sunt însă calea pentru a construi o coaliţie durabilă.

Efectul neintenţionat al formarii acestei coaliţii este o scădere şi mai mare a susţinerii publice faţă de partidele implicate. În speranţa de a racola nemulţumiţii, socialiştii şi partidele din afara Parlamentului - Partidul Nostru şi DA - sporesc presiunea publică pe noul Guvern. Expertul apreciază că dacă protestele devin din nou violente este foarte probabil ca parlamentarii să îşi retragă rând pe rând susţinerea acordată noului Executiv. Mai mult, se vor îndrepta spre proiectele politice în ascensiune, în plină manifestare a traseismului politic.

În al doilea rând, argumentează Secrieru, felul în care Guvernul Filip a fost instalat dezvăluie mai degrabă vulnerabilităţile acestuia şi ale coaliţiei.

Guvernul Filip şi-a început mandatul cu un deficit uriaş de legitimitate - şedinţa pentru votul de învestire a fost anunţată cu două ore înainte, întreaga procedură a durat 30 de minute, miniştrii au fost învestiţi în secret, la miezul nopţii, pe fondul protestelor violente de stradă.

Pentru a supravieţui, acest Guvern trebuie să obţină legitimitate sau să impună respectul de manieră mai brutală. Niciuna dintre aceste opţiuni nu este însă favorabilă durabilităţii Executivului. Pentru a avea o şansă la legitimitate, Guvernul Filip trebuie să iniţieze reforme dureroase pentru a stabiliza economia şi o lupta anti-corupţie, însă reformele economice nu sunt populare, iar oamenii tind să le conteste, mai ales venind din direcţia unui guvern nelegitim. Mai mult, o campanie anti-corupţie ar putea sfărâma coaliţia din interior.

Nici reprimarea, deschisă sau secretă, a adversarilor, nu este o opţiune. În timpul protestelor de săptămâna aceasta mai multor televiziuni le-a fost sistat semnalul. Represiunea nu face însă decât să exacerbeze conflictul şi să destabilizeze şi mai mult situaţia, caz în care donatorii internaţionali nu vor dori să ajute financiar Guvernul.

În fine, scrie Secrieru, mandatul preşedintelui Timofti expiră în martie. Respins de două ori pentru şefia Guvernului de către Timofti, Plahotniuc s-ar orienta acum spre preşedinţie. El are nevoie de 61 de voturi în Parlament pentru a obţine şefia statului moldovean. Nu este imposibil, însă omul de afaceri are cea mai scăzută rată de popularitate printre politicienii moldoveni - 2%. O eventuală alegere a sa în martie nu va face decât să adâncească criza.

Peste toate acestea se suprapun condiţiile economice şi meteo - pe măsură ce vremea se încălzeşte şi veniturile scad - inflaţia a fost de 13% în 2015 - se vor înmulţi vocile contestatare la adresa Guvernului. Planurile PD de a conduce Moldova timp de trei ani de-acum încolo nu numai că nu sunt în acord cu opinia publică, dar sunt şi de natură să prelungească criza.