Să aştepţi o Moldovă „curată” de la Dodon, Usatîi şi Voronin (în caz că PCRM ar mai trece pragul electoral) este complet naiv. Din păcate, este şi mai naiv să aştepţi o Moldovă „europeană” de la partidele care au patronat „jaful secolului”.

Un miliard de euro – cam o optime din PIB-ul ţării – a dispărut din trei bănci moldoveneşti, în mandatul „proeuropenilor”. Scandalul a izbucnit la sfârşitul lui 2014, la puţin timp după alegerile parlamentare din 30 noiembrie. A trecut de atunci mai bine de un an, însă ancheta bate pasul pe loc – în ciuda presiunilor internaţionale, dar şi în dispreţul amplelor proteste de stradă de la Chişinău.

Singurul „vinovat” oferit opiniei publice este, deocamdată, Vlad Filat, fost premier şi, până în momentul arestării sale, liderul PLDM (la acea oră principalul partid al coaliţiei de guvernare). Filat a fost reţinut în urma denunţului omului de afaceri Ilan Shor, preşedintele Consiliului de administraţie al devalizatei Bănci de Economii. Deşi toate firele anchetei duc direct la el, Shor este cercetat în stare de libertate. Iar între timp a fost ales şi primar de Orhei.

Acesta este doar unul dintre motivele pentru care, cu toate că nimeni nu-l crede inocent pe Filat, puţini sunt cei care interpretează arestarea lui drept un debut al bătăliei anti-corupţie. Potrivit ultimului Barometru al Opiniei Publice, două treimi dintre moldoveni consideră că este vorba fie despre o reglare de conturi între grupuri oligarhice (44%), fie despre o „mimare” a reformelor (22%).

În Republica Moldova, toate instituţiile statului au fost „arondate” politic. Justiţia, Procuratura generală, Centrul Naţional Anticorupţie sunt fiefuri ale Partidului Democrat, controlat de oligarhul Vladimir Plahotniuc, supranumit „Păpuşarul”.

Subordonarea sistemului judiciar s-a dovedit o afacere foarte lucrativă, nu doar o garanţie de imunitate în faţa legii pentru guvernanţi şi acoliţii lor.

Potrivit unei investigaţii Rise Project, peste 20 de miliarde de dolari ai mafiei ruse au fost spălaţi, în perioada 2010-2014, cu ajutorul unor instanţe din Republica Moldova. De două ori şi jumătate PIB-ul naţional… Mai mult de 20 de judecători, din 15 instanţe, au participat la această schemă în care este implicat chiar vărul lui Vladimir Putin. La putere nu mai erau atunci comuniştii lui Voronin, ci „proeuropenii”… Aceeaşi proeuropeni care, în 2013, au concesionat aeroportul internaţional din Chişinău, pe 49 de ani, unei companii din Rusia.

Se ştiau toate aceste lucruri la Bruxelles, când Moldova era lăudată (şi generos finanţată) ca „fruntaşă” a Parteneriatului Estic? Desigur. Se ştiau şi la Bucureşti. Dar alternativa speria şi mai tare. Cine ar fi venit în locul guvernanţilor corupţi? Socialiştii lui Igor Dodon, cel care şi-a făcut campanie cu poza lui Putin. Şi cabotinul Renato Usatîi, marele organizator de concerte electorale cu bani de la Moscova. Sperietoarea asta a paralizat multă vreme nu doar cancelariile occidentale, ci şi electoratul proeuropean din Republica Moldova, îndemnat mereu să aleagă „răul mai mic”.

Numai că răul mai mic începe să se dovedească răul mai mare. Atât de mare încât însăşi ideea europeană riscă să fie, prin asociere, definitiv compromisă.

Oficialii de la Bruxelles au început să spună lucrurilor pe nume şi să vorbească deschis despre un stat captiv, după ce, în locul reformelor promise, Chişinăul le-a servit doar un război între oligarhi. Un blitzkrieg care l-a scos din joc pe Vlad Filat, consolidându-i puterea lui Vlad Plahotniuc.

În toată această răfuială, un detaliu a frapat în mod special: opoziţia pro-rusă, aia de spaima căreia s-au făcut toate compromisurile, s-a sincronizat perfect cu agenda „Păpuşarului”.

La două săptămâni după arestarea lui Filat, Partidul Democrat a votat împotriva propriului guvern, alături de socialişti şi comunişti. Aşa a căzut Cabinetul Streleţ. Exact a doua zi, Renato Usatîi a lansat pe net o înregistrare video cu zbenguieli extraconjugale atribuite fostului lider PLDM. Şi, din avionul spre Moscova, a precizat că mai are multe alte filmuleţe interesante. Tocmai începuseră negocierile pentru o nouă majoritate în Parlamentul de la Chişinău…

Numai opoziţia preşedintelui Timofti l-a împiedicat pe Vladimir Plahotniuc să ajungă premier al Moldovei şi să intre probabil în Cartea Recordurilor ca cel mai antipatizat şef de Executiv (cu o cotă de impopularitate de peste 90%). În locul său a fost, însă, nominalizat un apropiat al oligarhului. Ceea ce se conturează acum nu este o guvernare proeuropeană, ci o cleptocraţie transpartinică, dar unipolară.

Da, e adevărat, alegerile anticipate riscau să-i aducă la putere pe oamenii Moscovei. Interesele Rusiei sunt, însă, bine servite şi în contextul actual.

Ba poate chiar mai bine.