„Vremurile în care Maia Sandu era propusă să devină prim-ministrul RM par să ţină acum de o mitică epocă de aur a politicii de peste Prut, deşi nu s-a întâmplat decât în iulie trecut. De atunci, PLDM e în prag de destrămare după arestarea liderului lor, fostul premier Vladimir Filat; prim-ministrul Valeriu Streleţ a fost debarcat de o majoritate formată de PD cu socialiştii lui Igor Dodon (pro-ruşi) şi comuniştii; iar Partidul Liberal al lui Mihai Ghimpu a ieşit din ambiguitate şi s-a predat cu totul lui Vladimir Plahotniuc. Ca urmare, aşa-numita coaliţie pro-europeană este moartă şi de acest lucru a profitat acelaşi Plahotniuc, care şi-a croit metodic calea către puterea absolută în Moldova”, se spune în articolul RL.

În material se menţionează că PD este „braţul politic al lui Plahotniuc” şi controlează în acest moment parlamentul prin preşedintele Legislativului, finul său, Andrian Candu, cea mai mare parte a ministerelor economice şi agenţiilor guvernamentale cu rol de reglementare a pieţei, sistemul financiar şi Banca Naţională (fiind legat de dispariţia miliardului de dolari din băncile moldovene), Ministerul Justiţiei, Procuratura Generală, Centrul Naţional Anticorupţie şi aproximativ 70% din piaţa mass-media din Republica Moldova.

„Plahotniuc a învăţat lecţia ruso-ucraineană a kompromat-ului de presă - practica dezgropării de informaţii compromiţătoare în scop de şantaj, dar şi lecţia tentativei de lovitură de stat dată de prietenul său Victor Ponta, astfel că prima sa ţintă a fost Curtea Constituţională. Unul din cele şase fotolii de judecător, care ar fi revenit PLDM, este blocat, iar asupra celorlalţi cinci au început să apară suspiciuni de corupţie. Cert este că, la sfârşitul lunii decembrie, la solicitarea PD, Curtea a decis că preşedintele Nicolae Timofti este obligat să numească un prim-ministru dacă persoana nominalizată este susţinută de o majoritate parlamentară. Apoi a trecut la formarea unei majorităţi. Mai întâi şi-a asigurat serviciile liberalilor lui Ghimpu şi ale aripii Leancă desprinsă de PLDM, apoi a rupt 14 deputaţi comunişti şi, în sfârşit, luni, a racolat şi şapte deputaţi ai PLDM”, mai notează autorul.