Înainte de a-şi înainta al doilea candidat la funcţia de prim-ministru (un as de compromis aparent, scos isteric din mâneca unui sacou de milioane), PD a făcut un comunicat de presă în care a strecurat o ameninţare subtilă. Deşi preşedintele Timofti nu s-a lăsat intimidat de aceasta, înaintându-l pe Păduraru la funcţia râvnită de Plahotniuc, aş vrea să zăbovesc puţin asupra documentului. Citind printre rânduri declaraţia respectivă (în special, momentul, unde se susţine că prelungirea crizei politice „riscă să ducă la violenţe, care nu sunt de dorit”) înţeleg următoarele: că această grupare criminală îl avertiza pe Timofti că va recurge la soluţii extreme, altfel spus, va provoca moarte şi sânge, dacă Plahotniuc nu va fi ales prim-ministru.

Avertizarea de tip mafiot nu este deloc o scăpare a elegantului stil adoptat de obicei de Marian Lupu şi nu este un bluf copilăresc. Ea derivă din panică, din frică animalică. Plahotniuc ştie foarte bine că nu are unde se retrage din RM, de aceea îşi doreşte cu disperare un „ţarc” controlat doar de el, un „lot” de pământ, unde să se simtă în siguranţă. În nebunia lui, s-a crezut invincibil şi intangibil, şi-a imaginat că e zeu, împingând lucrurile până acolo, unde nu mai este loc de manevre. Aşa că „zeul” nu poate merge nici în occident, căci îl aşteaptă dosare şi, implicit, cătuşe, nici în Rusia, căci este indezirabil pentru mafia de acolo, care „l-a născut” şi pe care el a sfruntat-o. Gaşca lui e speriată rău, căci fără şeful-zeu ea este ca şi încarcerată. Un şacal rănit cu garda lui de hiene fricoase - acesta e PD-ul actual. Pe cât de penibil, pe atât de periculos în deznădejde.
 
Tocmai din acest considerent acum trebuie să fim uniţi ca niciodată. Mă refer şi la intelectualii care au fost extrem de reticenţi vizavi de proteste până în acest moment. Frustrările, cinismul şi ambiţiile personale trebuie lăsate pentru mai târziu, pentru manifestarea acestora întotdeauna se găseşte vreme. Trăim acum istoria la modul activ, nu contemplativ, şi implicarea fiecăruia contează mai mult ca niciodată.

Sloganul din PMAN „Noi suntem poporul!” nu este o convenienţă, ci o realitate. Dincolo de ea e o dictatură, care ne pândeşte şi valorifică neîntârziat orice slăbiciune a noastră.
 
Sursa: Angela Aramă

Varianta în limba engleză o puteţi accesa aici.