Ne aşteaptă, prin urmare, o perioadă de stagnare şi degradare similare celor de până acum, având în vedere că sistemul a reuşit să se replieze, iar caracatiţa doar şi-a schimbat interfaţa. Vestea de astăzi, nu este, prin urmare, nici bună, nici rea. Este o veste moldovenească, ce anunţă o perpetuare provocatoare de silă. Cu aceeaşi sărăcime prostită, sau cu aceeaşi prostime sărăcită, scandând numele căpeteniei bandei pe la manifestaţii absurde; cu aceeaşi politicieni ipocriţi, care se răzgândesc de pe o zi pe alta, făcând-o pe inocenţii; cu aceeaşi presă mincinoasă fabricând gunoi informaţional şi cu toate victimele stokholmice, care-şi ridică în slăvi călăii.

Şi totuşi, sunt părţi bune. Acum ştim pe cine să nu-i mai votăm, vorba lui Oazu Nantoi. Mai ştim că un preşedinte de stat nu trebuie să fie neapărat vorbăreţ şi jovial pentru a lua decizii corecte, legale şi curajoase. La fel cum mai ştim că PAS, PPEM, PCDA şi, poate un PLDM reformat, au şansa de a se apuca temeinic de treabă pentru a creşte în vederea viitoarelor alegeri. Cuvintele cheie pentru ei ar trebui să fie integritate, competenţă şi transparenţă. Dreapta proeuropeană, deci ne-aservită oligarhiei, trebuie să se replieze şi să colaboreze între ei, dar în primul rând cu cetăţenii şi cu societatea civilă. Altfel, catastrofa va deveni cronică.

Tudor Cojocariu